…doar un pacat capital, continuare…

Ar fi interesant de dezbatut, de pilda, ce semnificatie are notiunea de „capital”, in asocierea ei cu cea de „pacat”. Desemneaza in vreun fel o „elita” a pacatelor, un fel de „top 10” pe lista neagra a divinitatii, sau reprezinta macabrul efect al pacatuirii in aceste cazuri particulare? Ar mai exista o varianta, spre care inclin, aceea ca expliciteaza natura de „numere prime” pe care o au in comun cele 7. Sau, mai concret, toate pacatele sunt, de fapt, combinatii complexe ale acestora.

Presupunand ca filmul de care vorbeam aici a imbratisat macabrul – se vinde mai bine -, observam ca scenaristul nu si-a urmat ideea pana la capat, toata teoria cu demonstratia inexorabilitatii pacatelor fiind construita pe genunchi. De ce? Pentru ca, daca vrei sa evidentiezi esentele pacatului si caracterul lor letal, e umpic contra-productiv sa sechestrezi un presupus vinovat si sa-l constrangi sub amenintarea mortii sa pacatuiasca pana moare (exista nuante, variante, stiu, dar toate sunt impuse artificial, iar „Furia” iese total din context)…

Singurul care iese din canon si exprima cu adevarat valoarea unei pilde este PRIDE (o femeie foarte frumoasa, fiind desfigurata si lasata cu optiunea de a se sinucide sau a chema salvarea, alege singura moartea). In traducerea afisului si a bisericii ortodoxe, MANDRIA (desi, personal, imi pare o traducere proasta). As opta pentru ORGOLIU (despre care spunea ceva si Herodot), si am si o argumentatie: exista o diferenta subtila, dar importanta, intre ele. Mandria este o notiune reflexiva, esti mandru de ceva, iar acest ceva tinde sa fie, in general, un lucru pozitiv. Mi-e greu sa imi imaginez o persoana mandra de prostia ei nemaivazuta…Orgoliul, pe de alta parte, apare cand ne este lezata imaginea proprie, si, cum mai intotdeauna imaginea asta e construita pe nisip, saracul de el are sarcina de a apara cauze pierdute, de aceea si este foooaaaarte incapatanat. Intr-o ierarhie moral-valorica, as situa Orgoliul intre Mandrie si Aroganta (culmea manifestata a orgoliului – nu numai ca te crezi absolut inefabil, il mai si consideri pe celalalt un vierme, si il tratezi ca atare).

Acum, ca am stabilit despre ce vorbim, sa vedem de ce vorbim despre. In familia fericita a pacatelor capitale, exista o oaie neagra. Un pacat care face familia de ras. Orgoliul – ca sigur v-ati dat seama – este cea mai nedreptatita tara din cate exista. A disparut cam cu totul din educatia pe care o transmite societatea odraslelor in ziua de azi. Cu totii am auzit, in cele mai diverse moduri si situatii, ca lenea nu e buna, ca lacomia strica omenia, ca e bine sa imparti cu altii, ca invidia te roade, ca nu e bine sa spui lucruri la manie si ca dragostea nu se cumpara (la ultima, deasemeni, se pierde teren in draci). Bineinteles, se mai pot gasi proverbe despre fudulie, dar astea sunt vechi si pe cale de disparitie, q.e.d. Ba mai mult, societatea pune paie pe foc, ca de cand e capitalista, interesul ei este sa seteze standarde de normalitate, iar apoi sa te confrunte cu ele si sa decida ca esti necorespunzator, doar-doar vei incepe sa cumperi ba un I-pod, ba o plasma, ba un Cayenne…Facea asta si inainte, e drept, dar din motive diferite. Concluzie (fara dovezi, grrrrrrr!…), nimeni nu mai pare sa considere Orgoliul un pacat capital. Sau, macar, pacat. A ajuns doar „capital”. Si cred ca intelegeti omonimia…

Bun, clar, dar de ce-oi vrea sa vorbesc despre un pacat atat de tolerat, ca a ajuns a doua noastra natura? Ce am cu bietul de el? Am, al dracului, ca il consider vinovat de aproape toate problemele omului modern. Apropos, mai stiti ce se spunea despre cea mai mare realizare a diavolului? Ca a reusit sa ii faca pe oameni sa se indoiasca de existenta lui…Nu seamana intrucatva? Stati, ca nu-s habotnic, nu suprapun notiunile, dar nu-i asa ca e o tehnica buna? Si va mai evidentiez o coincidenta: conform dogmelor crestine, diavolul era un inger, ba chiar unul de rang inalt, care a cazut din ceruri si a devenit ce este datorita ghiciti carui pacat capital… Mai tot ce inseamna meteahna in caracterul lui homo sapiens sapiens este legat, intr-un fel sau altul, cel mai des imperceptibil, de Orgoliu. Sau, daca nu, problema nu poate fi rezolvata din cauza lui.

Mi s-a intamplat pe peronul metroului de la Romana: un om, care astepta trenul, a nimerit exact in dreptul usii. Si, pentru ca peronul e cat un umeras de lat, iar asta nu se dadea de-acolo neam, aia multi dinauntru erau nevoiti sa iasa incolonati, frumos, cate unul, si sa se frece de el. La observatia mea cum ca, daca s-ar da doi pasi in spate, ar iesi si aia neterfeliti din metrou si am intra si noi mai repede (ergo – toata lumea fericita), am primit o cautatura imbufnata si un „Bah, tu n-ai alta treaba?” ferm, dupa care m-a sfidat din priviri doua statii. Iar daca in asta aportul neconstructiv al orgoliului e evident, va dau una mai subtila: un trotuar de pe langa Herastrau (lat, nene, lat), dotat si cu pista pt biciclisti (eu, nene, eu) era blocat, la intalnirea cu o strada, de masini. Dar nu oricum, profesionist, bara-la-bara, iar ca nu cumva sa scape f’un nenorocit de pieton din impresurare, sirul era dublat de o masina care acoperea plenipotentiar eventualele crapaturi. In cautare de spatiu de trecere, am luat-o catinel in amonte, unde nu mica mi-a fost mirarea sa gasesc o masina insurubata maiastru, perpendicular pe bordura, si cu fundul ocupand trotuarul. Pe cale sa injur, observ ca soferul era chiar la bord, vorbind la telefon (bag seama ca era unul dintre acei „soferi de meserie” care luase pauza de convorbire taman acolo). Ca raspuns la gestul meu destul de expresiv, coboara geamul un deget si spune „Ce sa fac, sefu’, asta e…”, dupa care ridica geamul si isi continua conversatia…De parca si el era marcat de ghinionul de a fi fost nevoit sa fie acolo. Mi-am calcat pe orgoliu si am plecat mai departe…

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Moral, Viata. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 Responses to …doar un pacat capital, continuare…

  1. wilson spune:

    friend, 977 de cuvinte si 4700 de caractere is mult prea multe!

    • Mishamojo spune:

      …pentru un geaman lenes, ca sa completam…
      Dom’le, recunosc ca dupa standardele normale e mult. Dar, pe de alta parte, nicidata nu m-am dat in vant sa fiu in rand cu lumea. Tocmai am scris acolo ca societatea incearca sa ne alinieze, si tu vrei sa ma dezic deja? Am ales sa scriu tot ce aveam de scris, si stii ca sunt ca trenu’ marfar, ma termin greu…
      Dar nu pot sa nu-ti mersic ca incerci sa ma cizelezi…

    • Mishamojo spune:

      Stai, ca m-am prins! Pe langa ca mi-ai numarat ouale si ti-au iesit prea multe, cred ca mai trebuia scos in evidenta faptul ca POTI NUMARA OUA! Asta era, nu? Bah, eu nu stiu cum ai facut, deci esti meseriash. Da’ nici greu nu cred ca e…

  2. wilson spune:

    pai numara si tu de cateva ori ori, poate gresesc.

    • Mishamojo spune:

      Aaa, dar nu spun ca gresesti, ba chiar iti mersi de info, problema e ca ma judeci ca pe un publicist. Si ai avea dreptate daca as fi. Dar nu sunt. Adica incerc si eu sa ma filtrez, dar nu am de gand sa corespund normelor editoriale in pofida subiectului pe care il tratez…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s