Invatatura de minte…

Unul din prietenii mei din seria „foarte inteligent, dar prea putin intelept”, atras intr-o discutie despre necesitatea de a corecta o tara de comportament atunci cand o sesizam, a gasit de cuviinta sa se considere indrituit sa-l „plezneasca” pe imprudentul care ar fi incercat o astfel de infamie. Motivul, pe care l-am sintetizat dupa cateva intrebari descuietoare, ar fi fost ceva de genul „…Pai cum isi permite asta sa-mi dea mie lectii?…Sa-si vada de ale lui, si sa ma lase cu ale mele…”.

Din pacate, tipul asta de atitudine este din ce in ce mai des intalnit in Romania. E inutil sa va descriu cat efort am depus sa il conduc pe un fir logic rezonabil, o tinea pe a lui cu incapatanarea omului auto-suficient. Nu avea importanta ca eventuala observatie trebuie facuta cu afabilitate/amabilitate, ca subiectul, in sine, face parte dintr-un bagaj comun de valori, dintr-un sistem moral pe care il re-cunoastem cu totii, desi destul de putini il respecta, ca in conditiile in care nu ne putem baza pe un sistem de invatamant, perimat si inconsistent, asta ar fi singura forma de a ne trage unii pe altii spre umanizare…Toate aceste argumente paleau in fata lui „Pe mine nu ma invata nimeni, da?…”.

Imi imaginez cam pe la al catelea razboi mondial am fi ajuns acum, daca toti am fi gandit asa…

Insa aici se contureaza, de fapt, adevarata problema a societatii noastre. Inca de mici suntem modelati sa fim competitivi, dar nu si sportivi. Suntem conditionati (in raport cu demnitatea familiei) sa avem ca scop locul intai, dar nu ne-a explicat nimeni notiunea de fair-play. Vrem sa castigam, dar nu stim sa pierdem.

Si pierdem. Inevitabil. Suntem prea multi si prea inghesuiti ca sa putem fi toti castigatori. Bineinteles, e bine sa vrei sa castigi. Dar, in cazul in care nu o faci, de ce trebuie sa te manifesti ca o muratura? Nu-i asa ca am convietui mai confortabil daca am lasa deoparte orgoliul si am invata unii de la altii? Chiar o fi o alterare a demnitatii personale sa acceptam ca gresim? Exista o varsta de la care e rusinos sa mai inveti lucruri noi?

Cred ca este, mai degraba, invers…Dorind atat de mult sa devenim independenti, sa nu dam socoteala nimanui, ne grabim sa ne fixam singuri o varsta a imbatrinirii… Pentru ca, in final, atunci cand nu mai ai ce invata, inseamna ca ti-ai atins potentialul maxim si te pregatesti sa te duci la culcare…

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Moral, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 Responses to Invatatura de minte…

  1. anonymous spune:

    =)) muratura esti tu maa

  2. Mishamojo spune:

    Hihi, sunt si muratura din cand in cand, dar din ce in ce mai rar…

  3. a propos de auto-suficienta…

    prin lumea de business a Romaniei, incep sa aud din ce in ce mai des voci care afirma cu mandrie: eu nu am facut nicio scoala, mie nu mi-a placut sa studiez si uite unde am ajuns… sau, favorita mea: m-am dus putin la niste cursuri si mi-am dat seama ca eu deja stiam lucrurile acelea, deja le faceam si era o pierdere de bani si timp sa merg in continuare, in plus unele lucruri chiar nu le intelegeam si mi se pareau inutile…
    sincer, nici nu mai pot sa ranjesc cand intalnesc un asemenea exemplar lovit de norocul perceptiei aberante a statusului sau.
    Binenteles…a ajuns sa aibe bani, evident vreo afacere ordinara de scurta durata. Sau s-a prins cum sa faca bani speculand…
    Si daca exista bani, exista si creier – implicatie directa de la stanga la dreapta, deci le au pe toate.
    Si atunci cand nu mai merg lucrurile: A fost doar ghinion, baiiiii, ratatule care ai pierdut atata timp cu invatatul, esti doar mai norocos ca mine, dar o sa vezi ca eu voi face, voi desface…..

    • Mishamojo spune:

      Categoric aici ai dreptate. Nu stiu daca neaparat ideea cu scoala e completa (am vazut si diplomati care nu aveau habar pe ce lume se afla), dar, in cea mai mare parte a cazurilor, cam asa se petrec lucrurile…Mai ales ca suntem ahtiati dupa castig rapid si nemuncit…

  4. IrinaC spune:

    Vorbeam zilele trecute cu Radu Tudorache si spunea ca primele afaceri care au cazut in criza au fost cele speculative, iar in momentul in care el doreste sa investeasca intr-un business, 80% conteaza omul care conduce acel business.
    M-am uitat in jur la partenerii mei de afaceri si la altii si am inceput sa-i dau dreptate.
    Materia cenusie nu intra intr-o stare de conservare cand nu e utilizata….btw, pun pariu ca daca iti dau o probleme de olimpiada de clasa a 7-a nu o faci.
    Recunosc ca am reactionat mereu prost cand am dat peste auto-suficienta unora insa cand devin si persoane influente politic sau influente in anumite medii e chiar sax….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s