Cea mai veche meserie din lume…politica…

Mai tineti minte postul asta? Dupa ce-l (re)cititi, va astept inapoi, sa va zic una buna…

Nici mie nu-mi vine sa, dar cred ca i-am gasit o alternativa sistemului decrepit. Si m-a lovit cand mi-am dat seama ce problema are asta, de fapt. Scopul primordial al unei comunitati, in urmarirea prosperitatii, este gasirea liderilor optim competenti pentru a o administra, arbitra, indruma si inspira. Se pare ca pana acum singurul sistem care a dat roade a fost democratia: se pun toti, cu mic, cu mare, si isi dau cu parerea care indeplineste cel mai bine conditiile. Cei care aduna cele mai multe voturi, sunt, statistic vorbind, varianta castigatoare.

Pana aici, totul este diafan. Adica perfect logic. Ce nu pare sa realizeze nimeni este ca peste frumusetea asta de sistem a crescut o tumora abjecta: meseria de politician. Nu politica in sine, sa ne intelegem, ea este o necesitate. Problema consta in faptul ca a ajuns sa fie facuta de profesionisti. Stiu, suna din ce in ce mai firesc, asta este si subtilitatea infernala a tumorei. Haideti sa o luam de la capat: ca sistemul imberb de dinainte sa functioneze (tot din punct de vedere statistic), se impune existenta unei mase cat mai largi de posibile optiuni, si o participare cat mai mare la vot, oki? Bun, se pare ca democratia asigura, aparent, dreptul oricui sa candideze (in niste limite firesti). Aparent, zic, pentru ca, de facto, intre un simplu cetatean si posibila lui candidatura este asezata, opac si paradoxal, presa. Nu presa ca intrument de transmitere a informatiilor (de care are nevoie ca sa-si prezinte intentiile), ci presa ca afacere. Oamenii aia care o constituie trebuie sa manance, si, in democratie, concurenta te obliga la performanta, trebuie sa captezi cat mai multa atentie, sa prezinti stirile, oamenii, evenimentele cele mai importante. Daca publicul majoritar ar dori cultura, ar dudui studiourile de Bach, Kierkegaard si Shakespeare. Ce te faci daca populatia vrea, insa, politica? Pai la fel, faci pe naiba-n patru sa aduci pe post cei mai in voga, interesanti, controversati, carismatici politicieni. Eh, unde sa mai aiba loc de astia bietul cetatean? Nu l-ar baga nimeni in seama…

O a doua problema a democratiei este constituita de relatia dintre banii comunitari, ai „statului” (administrati de politicieni de meserie) si buzunarele unor patroni de firma particulara. Intr-o lume ideala, astia ar trebui sa se lupte pe terenul calitatii, pentru a putea accede la comenzile consistente oferite de stat (mai ales ca pentru genul asta de contract nu investesti, riscant cateodata, bani in publicitate). Insa vezi ca politicianul de cariera e uns cu toate alifiile, vede imediat oportunitatea de a deturna o parte din fonduri catre buzunarele proprii, si incepe sa conditioneze, subtil, afacerea. Din acest moment, toata energia furnizorului de serviciu se canalizeaza pe o relatie cat mai stransa (si costisitoare) cu supapele umane din sistem, ceea ce afecteaza in mod grav calitatea produsului. Partea si mai proasta este ca, in sistemul asta partinic, identitatea supapelor se mai schimba, din cand in cand, dar nu prea are importanta, tot unul de-al lor vine, reteaua ramane operativa, corb la corb nu-si scoate ochii, ba dimpotriva, iar asta inseamna ca nu mai hranesti lacomia unui singur om, deja ai de dus o intreaga echipa de lipitori in spinare (cam din momentul asta, calitatea incepe sa planga)…

Partea a treia a problemei: Politicianul meserias realizeaza ca, pentru a acapara atentia si simpatia electoratului, trebuie sa se produca intr-un fel. Asta inseamna sa poarte o batalie, cel mai eficient mod de atrage priviri curioase. Cum, cel putin la noi, el nu prea are solutii si teorii inteligente, programe sociale, viziuni pe termen lung, nu-i ramane decat sa gaseasca campuri de batalie alternative. Si ce e mai simplu decat sa faci o echipa (hai Dinamo!), inventezi o doctrina (chipurile) sau gasesti una de capatat, iti tragi partid, si pe ei, pe mama lor, tragi din toate pozitiile, si cu ochii inchisi! Oribil, in toata chestia asta, este ca electorii sunt obligati sa aleaga nu dintre cei mai buni – cum era vorba – ci dintre cei mai putin rai… Si mai oribil, in toata chestia asta, este ca nu pot supravietui de capul lor, au nevoie de sprijin logistic (vezi patronii din presa si din parteneriatul public-privat ( 😉 ), ceea ce ii face foarte vulnerabili la constrangeri si santaj. Iar cel mai oribil este ca, in conditiile astea, cei mai de succes politicieni sunt cei mai coruptibili, cei care fac cele mai mari compromisuri (vezi afaceri), care isi angajeaza mai abitir la mogul viitoarea influenta administrativa (calitatea isi smulge, deja, parul din cap).

Ce provoaca si uneste aceste trei aspecte este usor de dedus: politica in sens de clasa, de patura sociala distincta, specializata, concomitent si oficial (!!!), pe doua mari directii profesionale: abureala si competenta administrativa (dau bine impreuna, nu?). Oficial, ca daca esti bun la prima si ai sprijin logistic, pe a doua poti sa o simulezi, n-are sens sa te chinui, iti mai provoaca si gastrita cu regrete ca stiai ce e de facut, dar n-ai vrut… Ce vreau sa spun, pe scurt, este ca, daca analizezi clasa asta repetenta (la propriu si la figurat), la modul cel mai teoretic, realizezi ca este nici mai mult, nici mai putin decat o retea organizata de samsari de influenta politica, coercitiva si financiara, platiti (enorm) din banii nostri, asezati cu pixul pe restul banilor nostri, lacomi, incompetenti si tupeisti, a caror singura justificare este ca trebuie sa existe (altfel nu se poate), si care corup si toate institutiile cu care intra in contact (justitie, presa, patronat, functionarime, infrastructura, etc.)…

Altfel nu se poate… Aici m-a lovit ideea.

Pai, daca cuiul din talpa sistemului este politica profesionista, ce ne impiedica se ne imaginam unul fara. Greu, mi se poate reprosa, astia se ocupa de alegeri, nu sunt ei perfecti, dar sunt mai buni decat nimic, cum naiba rezolvi problema vizibilitatii panopliei de candidati inainte de votare? Ei, bine, decamdata, cam atat m-a dus capul, acordati-mi putina rabdare:

Fiecare om scrie pe buletinul lui de vot numele (nu stampileaza unul dintr-o lista impusa!!!) celor pe care ii crede cei mai capabili pentru a-l reprezenta, adica oricine din raza cunostintelor lui. Primii sa zicem 1000 de competitori inteleg ca fac munca in folosul comunitatii, lasa lopata, mingea, semintele sau penita si ajung mintenas politicieni de ocazie. Se gasesc criterii de atribuire a sarcinilor dupa pregatire (asta nu ar fi greu). Restul aparatului de stat este format din profesionisti, angajati pe baza de experienta si concurs. Acestia pot consilia politicienii amatori (Doamne, nu-i asa ca si suna frumos?), dar nu pot impune decizii. Contractele cu statul (cele carnoase) trebuie supervizate de politicieni, care raspund in nume personal pentru actiunile lor, nu mai exista umbrela inexpugnabila a unui partid . Institutiile de care vorbeam anterior vor respira usurate, fara presiune „de sus” devenind, probabil, mai eficiente. Nu mai exista nici campanie electorala, deci se elimina tentatia jurnalistului de a instiga la paruieli televizate, creste nivelul de calitate al emisiilor, golul creat este populat de alte tipuri de problematici (in principiu, oricare din ele ar fi mai buna decat politica de azi), si exista chiar si „riscul” de a aparea in prim plan personalitati cu rezultate remarcabile in domeniul lor, din care sa se poata hrani viitoarea generatie de candidati. Dupa 4 ani generatia asta isi termina mandatul, se retrage si incepe un nou ciclu.

Probleme de principiu: 1. Pai la primul vot or sa iasa 15 de milioane de candidati la egalitate de un vot! Mneeeaaaah, sunt convins ca ar fi 2 milioane de nume diferite, dar se vor gasi destui! oameni intelepti (nu neaparat culti) care sa voteze niste personalitati vizibile si aparent capabile. Iar numarul de putin-potentiali-presedinti-mucaliti va scadea odata cu uzura amuzamentului initial…

2. Ce competenta poti astepta de la o asemenea adunatura pestrit-arbitrara, riscam sa umplem Parlamentul de manelisti si fotbalisti… Sa fim seriosi, acum se asteapta cineva la vreo competenta superioara? Ma indoiesc ca pana si taranul ala care l-ar vota pe Iliescu din nou nu ar fi patruns si placut intrigat de noul sistem, ar capata incredere si, de ce nu, responsabilitate. Apoi, cine spune ca nu se pot introduce criterii minime de competenta: studii medii, realizari in campul muncii, lipsa unui cazier penal, s.a.m.d.

3. Cine se ocupa si supravegheaza corectitudinea alegerilor? Pai, avem deja o institutie oficiala pentru organizare si coordonare, iar mana din teren poate fi asigurata cu acelasi sistem de datorie civica aplicat de americani la numirea juratilor, alesi, sa zicem, prin tragere la sorti publica (locala). Astia ar fi destul de greu de corupt, ca-s multi si nu au interese comune. Pare complicat, dar cu o organizare bine planificata, e destul de posibil…

4. In cazul asta, pare foarte probabil ca presa sa devina prima putere in stat, putand creea personalitati false si partizane… Da, posibil, dar si activitatea presei se poate monitoriza si reglementa (sub acest aspect). Exista posibilitatea fentarii regulamentelor, dar or sa aiba si televiziuni concurente de paza. Ma rog, un punct slab, ramane sa mai fermentam…

5. Ce-o sa-i impiedice pe functionarii din aparatul de stat superior (profesionistii de mai sus) sa faca bisericute bazate pe interese? Exista riscul, si e mare, dar oricum situatia nu va degenera in furt la nivel de sistem, neexistant liantul reprezentat de retelele partinice. Adica nu ar putea fi mai rau decat acum…

6. Cum evitam crearea unei hegemonii evoluate din manipulare fina prin tot felul de mijloace? O solutie ar fi impunerea limitei la un singur mandat. Bun, in caz ca exista vreun personaj extrem de rentabil, se poate stabili, presupun, si un anumit procent minim obtinut care sa permita exceptii…

7. Pai cum, dupa 4 ani de serviciu comunitar (platit onorabil), ii arunci in strada, fara sa te intereseze daca mai au unde profesa? Nu neaparat, eu as propune masuri de protectie a postului sau, la cerere, renta pe tot restul vietii daca nu mai vor, sau nu mai pot continua activitatea initiala (asta oricum se intampla, nu-i asa?)…

Eh, deocamdata atat, ca e mult prea devreme ca sa nu ma culc (7:51 dimi). Daca va mai vin sugestii de eventuale probleme sau rezolvari, nu va sfiiti…

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 Responses to Cea mai veche meserie din lume…politica…

  1. dobrescu spune:

    scriu inainte sa termin de citit: aia nu sunt profesionisti, faptul ca fac de multa vreme acelasi lucru nu ii transforma in profesionisti,ci doar in indivizi foarte versati in variante alternative :D. Acu’ continui sa citesc.
    In ordine cronologica: iti place sa nasti teorii si sa te combati singur :)), e un bun exercitiu.
    Chiar daca par incoerent, o iau in ordinea expunerii: ceea ce se intampla nu e manipulare fina (care necesita inteligenta si abilitate ), ci santaj grosier, o troaca comuna cu laturi care fermentreza (ti-am imprumutat termenul, mi se pare plastic si , cu acordul tau, o sa-l mai folosesc ).
    Io n-am sugestii in afara de extinctia speciei :)), si aici sa vad cum tu si andrei va veti mai sacrifica pentru patrie in interes general :D. Io nu am nici patriotism, nici interese pe aceasta latura, asa , sa vezi ce atent am citit si pe langa .

    • Mishamojo spune:

      Aaa, sa nu crezi ca am de ce sa te combat aici, le-am zis profesionisti pentru ca din asta isi castiga painea si vilele, n-are legatura cu competenta lor… Sunt profesionisti doar in ale tupeului…
      Manipularea fina, si nu mai stiu contextul, sunt obosit si nu mai am energie sa-mi parcurg logoreea, probabil se referea la maiestria cu care sistemul reuseste sa ne faca sa credem ca e NEVOIE de politicieni ca profesie. Astia, ca sa imi dau si eu o tesla in gonade, nu au nicio subtilitate, sunt, in general, batuti in cap.
      Iar despre ultimul paragraf, dormi in pace, nu cred ca va mai fi nevoie sa se sacrifice suprem cineva. Mie, personal, imi e de ajuns daca te straduiesti sa-ti fie tie mai bine fara sa le faci altora rau (prin asta). Un om mai prosper inseamna o tara cu umpic mai prospera, so go for it!

  2. nel spune:

    eu cred ca totusi ai ratat un mic detaliu. ca lucrurile sa inceapa sa se miste in vreo directie, e necesar ca macar cativa oameni sa vrea sa mearga in directia respectiva. la noi prea putini sunt cei care isi imagineaza ceva mai bun. si din pacate puterea o au exact cei care nu au nici un interes ca lucrurile sa se miste. pentru ca e cald si bine asa. functionarea sistemului e echivalenta cu disparitia lor. cred ca singura solutie e rabdarea… la un moment dat o sa moara de batranete. si generatia asta noua (daca nu va fi complet distrusa de drogurile legale) o sa faca o diferenta.
    Sau o sa invatam cum binele vine din interior, nu din factori externi. clasa noastra politica ne explica zenul. poate ca nu e asa de rea.

    • Mishamojo spune:

      Aaa, nu l-am ratat, doar am identificat o problema si o eventuala solutie. Cum s-ar putea implementa este o discutie monstruos de complexa. Totusi, daca tot suntem pe terenul de lupta, sunt foarte de acord ca puterea nu va ceda deloc usor fraiele. Si dap, sunt putini cei care isi imagineaza ceva mai bun, dar, daca au o viziune coerenta, ideile se transmit cam la fel de usor ca virusii…
      In rest, rabdarea ca solutie alternativa mi se pare ineficienta. Odata pentru ca asta am tot facut pana acum, si nu ne-a adus nimic bun. In al doilea rand, generatia asta noua nu este distrusa de drogurile legale, ci de educatia si modelul pe care il ofera generatia de dinainte. Or aici ne invartim intr-un cerc vicios…
      Buna aia cu zenul, dar as prefera sa il invat voluntar…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s