De rerum veneris…

Frumusetea este, in mod evident, o calitate. Nu poate fi clar definita, insa ochiul o recunoaste fara gres. Iar suprematia ei consta in faptul ca radiaza placere fara sa ceara nimic in schimb. E complet altruista.

Sau ar trebui sa fie… La oameni, deseori, devine periculoasa. Ii poate altera posesorului sistemul de valori, ii poate modifica perceptia asupra realitatii. Il poate face auto-suficient.

Ar fi incorect, totusi, sa dam vina pe frumusete. Riscul rezida in insasi „constienta” omului. Frumusetea este o calitate innascuta, un dar, nu un merit. Este bine sa te bucuri de ea, dar nu sa te astepti la ceva in schimb. O primesti gratis, si daca incerci sa o valorifici, se intoarce de cele mai multe ori impotriva ta.

De exemplu, este considerat firesc pentru o femeie frumoasa sa astepte sa fie cucerita. Cu cat e splendoarea mai mare, cu atat e reduta mai apriga. Normal, mi se poate raspunde, este un criteriu de selectie naturala. Mda, dar este doar un criteriu de selectie naturala. Valabil pentru lupi. Femeia frumoasa este si ea om, iar nevoile ei sunt cu mult mai complexe decat unele de procreare reusita. Iar strambatul din nas si atitudinea glaciala restrang enorm aria de contact social. Sa ne gandim putin si la exemplarele care isi fac curaj sa strapunga defensiva. Vor fi, probabil, niste masculi cu atitudine, hranita, probabil, de ceea ce poseda din ce le-a spus societatea ca e valoros: frumusete, inteligenta, bani. Nu suna rau, nu? Poate ca nu, dar femeia frumoasa nu o sa inteleaga nici in ruptul capului, mai tarziu, de ce alesul e impulsiv, incapatanat si, destul de posibil, tinde sa se plictiseasca repede pe timp de pace, obisnuit fiind sa cucereasca redute…

Prevad un alt contra-argument: daca esti atractiva si prietenoasa, o sa-ti sara toti neavenitii in cap cu oferte. E adevarat, dar e un neajuns minor, un refuz se poate face si foarte afabil. Pare complicat, dar e necesar doar putin exercitiu. Si in loc sa fii considerata o diva inaccesibila, castigi un prieten.

Concluzia? Una valabila pentru toata lumea (dar formulata pentru sexul frumos): iesi din modul „defend and wait”, fii activa, fa eye-contact fara retineri, zambeste, iar daca observi un inceput de comunicare, zambeste si mai tare.

Fara o legatura aparenta: cum ar fi daca Spiderman ar pretinde tarif pentru lupta impotriva raului? Si sa i se aduca rau-facatorii acasa…

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Moral. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 Responses to De rerum veneris…

  1. pinguilde spune:

    Vezi ca ai uitat ceva. Femeia frumoasa e si ea de mii de feluri. Nu-sh daca tu spre aia pe care incerci s-o convertesti aici tintesti. 😉

    • Mishamojo spune:

      Nu ma gandeam la una anume. Ba chiar generalizam spre extrem. Femeia aceea frumoasa poate sa aiba o mie de chipuri si personalitati, dar in foarte putine cazuri este exceptie de la regula…

  2. pinguilde spune:

    N-am zis nici eu de una anume. Ci de aia generala pe care o descrii tu aici si care zau ca nu-i asa stelata la epoleti cum pari sa crezi. Look closer around. 🙂

  3. pinguilde spune:

    Sorry. Pacatul codificarii e al meu. Il stiu, il regret, da’ nu ma dezbar.
    „generala” era

    Din partea astalanta a taberei, se deschide o cu totul alta priveliste in sufletele si mintilor fetelor frumoase. Habar n-ai tu. Ceea ce inseamna ca privirea nu-i chiar atat de atenta pe cat o crezi. Iti scapa multe, multe lucruri.

    Intrebare intrebatoare si curioasa: tu faci tot timpul eye-contact fara retineri?

  4. pinguilde spune:

    Statistic, caracterul femeilor e acelasi, indiferent de cat sunt de frumoase. Chiar si acceptand constiinta frumusetii la o femeie (lucru rar si nu intotdeauna sustinut de infatisare 😀 ), ajustarile de caracter sunt prea mici ca sa se poata face generalizarea descrisa de tine mai sus.

    Majoritatea covarsitoare a femeilor (frumoase sau nu) se zbat sub povara indoielii de sine. Exista o nesiguranta in ele, ce le face sa tremure in interior, oricat de glaciale, arogante, sigure pe tocuri ti s-ar parea tie. E o masca, dincolo de care, zici tu mai sus ca nu vezi. Multe ar vrea sa arunce priviri celor pe care-i plac, dar nu indraznesc. Sau se rusineaza. Tocmai din cauza unui posibil refuz, care ar fi pecetea de neindepartat, confirmarea lipsei calitatii vitale – conform normelor de apreciere ale prezentului – de a fi frumoase. God! Tu le ceri femeilor sa riste sa treaca prin umilinta stampilarii ca urate! N-ai pic de inima. 😀

    Si btw, in cazul in care tu esti in stare sa faci eye-contact fara probleme, n-ar trebui sa ai nevoie ca femeile sa fie cele care sa te abordeze. Esti unul dintre putinii norocosi lipsiti de timiditate si complexe, ce pot initia contactul si nu sufera de pe urma acestei lacune de initiativa feminina. Desi din usorul dispret cu care vorbesti despre masculii strapungatori de defensiva 😆 , pari genul care doar priveste. Fa tu inca un pas si ai rezolvat problema. 😉

    • Mishamojo spune:

      Asa, ceva mai concret, ca sa stim despre ce vorbim.
      Primul paragraf: din cate vad, sustii cam tot alineatul ca exista un caracter comun al femeilor, dupa care tragi concluzia ca generalizarea nu poate fi facuta… Mie mi se pare ca tocmai mi-ai dat apa la moara…
      Al doilea: Cred ca ai citit mult prea mult printre randuri, eu nu analizez ce este in spatele mastii, ci doar ce este vizibil, ceea ce afiseaza, comportamentul lor. Cat despre motivele, indoielile si nesiguranta peste care sunt asternute mastile, ai perfecta dreptate, si nu este valabil doar pentru femei, insa tot nu pricep de unde a rezultat ca mi se par mie „sigure pe tocuri”. Am tras eu concluzia undeva ca fac asta femeile din aroganta si incredere in sine? Tot ce spuneam este ca ele considera ca infatisarea este suficienta, asteptand pretendenti din care sa aleaga. Iar asta le diminueaza, de fapt, numarul de variante. Evident ca glacialitatea este o strategie (se crede gresit ca daca esti interesata de barbatii din jur, pari disperata, asa ca se afiseaza o atitudine tip „sunt singura pentru ca asa am eu chef!”, pare cool…). Normal ca, de fapt, este un fel de lasitate (de cat sa risc sa fiu respinsa, mai bine sa ma pun eu in postura de a respinge). Insa postul nu trateaza deloc motivatia strategiei, ci doar ineficienta ei in sine. Si nu mi se pare deloc corect ca femeile nu vor sa-si riste reputatia, ca lasa responsabilitatea pe barbati. Si barbatii au drag de parerea lor despre propriu, sa stii. Problema pe are o subliniez este ca femeile (repet, e valabil si pentru barbati, dar, la naiba, nu se poate scrie un text coerent cu acordari ambivalente de gen, adica ea/el, am ales femeile pentru ca la ele este mai prezent fenomenul) isi considera frumusetea un capital (important, dupa cum spui chiar tu), ori asta este o tampenie, pentru ca aparand capitalul asta magnific, pierzi trenuri. Ar cam trebui sa nu le pese daca sunt respinse sau nu, asta nu certifica, in realitate, nimic in legatura cu frumusetea lor, aia ramane constanta, le poate fi afectat doar orgoliul. Ori cu orgoliul asta nu faci mare branza.
      Al treilea: Hahahahahaha. Scuze. Dar imi pui iar idei straine in spinare. Unde Doamne iarta am scris eu ca ar trebui sa fiu abordat? Mi se pare destul de aberant sa pretind una ca asta. Eu sustineam altceva. Ca ma uit cu atentie si nu pot sa nu observ priviri furise aruncate din colturi de ochi, insa este absurda incapatanarea cu care femeile ascund interesul asta. Daca eu initiez contactul, iar femeia vede, dar se face ca ploua, pentru ca vrea sa merg sa o iau de vorba, sa bag o replica cool, o vrajeala, renunt din start. In primul rand nu apreciez deloc maniera asta agatatoare. In al doilea, nu sunt interesat de femei cu platosa. Mie imi plac cele comunicative. Te uiti tu, se uita si ele. Zambesti tu, zambesc si ele. Schitezi un gest, rad. Astea ma atrag irezistibil. La ce bun sa ma chinui sa inventez o replica de deschidere, sa ma bag in vorba ca un neavenit? Nu sunt bun la asta, si nici nu vreau sa fiu. Mi se pare ca trebuie facuti pasi de ambele parti, este absolut firesc, nimeni nu risca sa pice de muratura. Nu, nu o sa fac eu INCA un pas. Asta e dans in doi. L-am facut pe primul, e randul vostru…
      P.S. Structural sunt timid, dar nu ezit sa intru in vorba cu o femeie care imi arata cumva ca e dispusa la asta. Cele care nu vor sa riste nimic sunt „prea” bune pentru mine…

      • Mishamojo spune:

        „E o masca, dincolo de care, zici tu mai sus ca nu vezi.” Unde spun eu asa ceva? Daca nu ma insel, tu faceai afirmatia asta, ba chiar energic…

  5. pinguilde spune:

    Mea culpa. Prima fraza trebuia sa sune statistic, caracterul femeilor frumoase e acelasi ca al tuturor femeilor sau ca al tuturor oamenilor. E o generalizare, da, dar statistica. Combat ideea „toate femeile frumoase se comporta la fel”. Caci nu o fac.

    Nu contest ca exista o categorie de femei frumoase care se comporta cum ai zis tu. Ce contest este motivatia lor. Caci desi tu spui ca nu asta tratezi in post, te aventurezi sa spui ca raceala exista ca sa restranga aria admiratorilor si bataia de cap adiacenta. Prea putine o fac considerand ca infatisarea e suficienta si barbatii sa faca bine sa le cucereasca. Majoritatea o fac pentru ca nu stiu daca infatisarea e adecvata. Nesiguranta e motorul actiunilor lor. Atat. 🙂

    Iar tu le ceri sa fie „barbate”, caci nu? Asa se spune doar cand iti iei inima in dinti sa faci un act cutezator. Pentru prea multe femei, timiditatea e atat de mare incat nu indraznesc sa raspunda unui gest echivoc. Daca li s-a parut? Si uite cum (cu barbatia) mai descoperim un motiv al tuturor prejudecatilor ce guverneaza lumea.

    As fi acceptat (poate) argumentatia ta, daca ai fi vorbit de oamenii aroganti. Caci la ei chiar nu conteaza daca-i vorba de frumusete sau de altceva. Isi imagineaza ca au o calitate ce-i ridica deasupra altora si ca urmare nu oricine e de nasul lor.

    Dar echivalenta asta, intre clasa femeilor frumoase si cea a oamenilor „prea buni” pentru whatever, o combat din toate puterile. Si ca tot te mirai de unde trag concluzia cu aroganta, cine se crede prea bun pentru a comunica cu cineva, dupa mine, da dovada de aroganta.

    Si pentru ca mi se pare ca-ti mai datorez un raspuns. Cat timp vor exista concursuri de frumusete si frumoasele vor fi mediatizate disproportionat fata de cele cu alte calitati, femeile vor ramane cu impresia ca valoarea le este scazuta prin lipsa frumusetii. Fara a fi vorba de orgoliu. Un om nu este doar ceea ce este, ci si ceea ce il vad ceilalti. Din pacate. Sau din fericire. 🙂

    • Mishamojo spune:

      Intai vreau sa-ti multumesc pentru dedicatia cu care analizezi.
      Apoi, sa recunosc ca sunt de acord cu aproape tot ce ai spus mai sus.
      Si, pentru ca sunt enervant de meticulos, in ultimul rand vreau sa fac cateva precizari.
      1. Nu sustin ca toate femeile frumoase se comporta la fel. Doar ca, si doar in acest aspect, aproape toate aplica strategia asta. Ceea ce confirmi si tu.
      2. Nu stiu la ce categorie te referi, pentru ca nu stiu la ce crezi ca ma refeream eu. Ma vad nevoit sa repet. Nu vorbeam de motivatia lor. Aproape toate femeile aplica strategia indiferentei, INDIFERENT daca din aroganta sau din nesiguranta mascata.
      3. Daca reiei textul, o sa vezi ca nu afirm ca „…raceala exista ca sa restranga aria admiratorilor si bataia de cap adiacenta”. Ideea la care faci trimitere era prezentata ca un posibil contra-argument ce mi s-ar putea opune, si pe care il consider umpic defect.
      4. Desi am facut precizarea ca analizam doar efectele strategiei, continui sa imi tot explici diversele tipuri de motivatii. Cu care sunt de acord, dar pe care nu le dezbateam in niciun fel.
      5. Nu le ceream sa faca niciun act cutezator. Doar sa raspunda la unul. Daca o sa-mi spui ca timiditatea femeilor este atat de mare ca nici atat nu indraznesc sa faca, le compatimesc. Din fericire nu cred asta. Inclin mai degraba sa cred ca nu vor sa riste mai nimic. Sa fim seriosi, argumentul cu „daca li s-a parut?” nu sta in picioare. Cand un barbat se uita la tine cu interes nedisimulat, sa crezi ca poate te inseli devine doar o rationalizare a lasitatii. Evident, o privire plina de curiozitate nu constituie garantia iubirii vesnice, dar si cea mai timida femeie ar trebui sa inteleaga ca un eventual raspuns nu va fi primit cu un scos de limba si un intors de spate.
      6. Curajul nu este un atribut specific masculin. Trebuie cultivat de orisicine. Ce inseamna prostia asta de lema, femeile sunt timide, deci nu trebuie sa faca nimic pana nu primesc oferta clara? Bineinteles, nu e obligatoriu sa raspunda, dar trebuie sa-si asume pierderile, atunci. Ca doar nu vorbim de un atac la baioneta, ci de interactiune sociala. Care este necesara si trebuie facuta din ambele parti. Nu vad niciun motiv pentru care femeile ar fi justificat mai timide, in directia asta.
      7. Alineatul cu „acceptarea argumentatiei” face parte, scuza-mi franchetea, din categoria ideilor pe care mi le pui in seama nejustificat. La ce argumentatie te referi? Tot insisti sa imi combati argumentatia privind motivatia oamenilor, pe cand eu tot insist ca nu faceam referire la nicio motivatie. Serios, reia textul.
      8. NU MA INTERESEAZA DIVERSELE MOTIVE CARE STAU LA BAZA STRATEGIEI INDIFERENTEI. Efectul ei e acelasi: femeile, alea arogante ca si alea lase, trebuie sa inteleaga ca nu poti obtine nimic important daca nu esti dispus sa risti nimic. Sau, ma rog, succes la loteria feti-frumosilor cazuti din cer.
      9. Sunt absolut de acord ca frumusetea este artificial transformata in standard, dar doar atat. ESTE vorba de orgoliu. Vina senzatiei neplacute data de raportarea la cat-walk le apartine exclusiv femeilor care o resimt. La naiba, de ce sufera femeile pentru ca nu arata ca alea de pe
      FashionTV? De ce isi doresc toate sa fie asa, cand e evident ca nu pot fi toate asa? De ce sa nu fie multumite cu ceea ce sunt, cu calitatile lor naturale? Exista un singur raspuns: pentru ca desi nu exista niciun argument logic, oamenii cred GRESIT ca nu sunt doar ceea ce sunt, sunt si ce vad ceilalti (sic!). Si, nu-i asa, ceilalti trebuie sa vada perfectiune… Hai sa suferim, pentru ca vrem sa fim perfecti, si nu suntem. Asta e insasi definitia orgoliului. Din pacate.

  6. Mishamojo spune:

    Stai, ca am elucidat buba. Femeile alea, pe care tu le numesti timide iar eu lase, nu fac altceva decat sa imite, subconstient, o reteta pe care o vad si care li se pare de succes (plus ca le acopera eficient nesiguranta): comportamentul femeilor arogante. Nu e un comportament autentic arogant, dar ce importanta mai are? Efectul ei este acelasi. Pacat ca femeile astea nu inteleg ca nu si-au gasit modelul potrivit de imitat. Ca exista si femei vesele si comunicative, si alea chiar au succes…

  7. pinguilde spune:

    Aplicarea unei strategii presupune intentie. De unde si aroganta. Putine cazuri. In rest, acolo unde tu vezi strategie e doar impotenta.

    Oricum, persoanele arogante pimesc exact ceea ce merita. Cele timide (grrrr, sa le zici lase numai pen’ ca nu-s barbate 😆 ) n-ai tu grija, ca primesc barbati de toate soiurile. Pura chestiune de sansa.

    Atata timp cat insisti sa focusezi dezbaterea pe categoria femeilor frumoase, e o falsa problema. Desi e clar ca pentru tine nu-i.

    Motivatia asta, bat-o vina. Combaterea atitudinii incriminate mai sus de tine, e pusa in balanta cu pierderea sansei unui partener adecvat, caci nu? si femeia frumoasa are si alte nevoi. Cu ineficienta strategiei ei. De a ce? Singurul lucru pe care vedem in textul tau ca-l face femeia cea frumoasa e de a cauta candidatul ideal de procreare. Care in sine, reprezinta cea mai de baza motivatie a dezvoltarii omului, societatii, etc.

    Imi place sa observ oamenii. Si am facut-o multi, multi ani si sper s-o mai fac multi, multi ani. Cauza cea mai frecventa (asta insemnand cam 99%) a intreruperii comunicarii intre oameni (situatia descrisa de tine e tot o taiere de comunicare) e interpretarea gresita a fluxului venit dinspre celalalt. Nu strategii de nu stiu de care. Zau. 🙂

    Asa cum zici ca fac eu si-ti pun ganduri inexistente in minte (ceea ce e normal, om sunt si eu 😛 ), asa faci si tu cu femeile cele frumoase.

    • Mishamojo spune:

      Hihi, asta o sa dureze, nu?
      1. Primul alineat este iar despre motive. De ce nu ma crezi ca nu asta intentionam sa discut?
      2. Daca tot insisti, intreb si eu: cum adica impotenta? Asta inseamna, din cate stiu, o imposibilitate de a face ceva. Ori, care – in situatia de a te uita in ochii cuiva care te priveste cu sincer interes, neagresiv sau ofensator – este forta aia imensa care te opreste sa o faci? Nu de-aia te-ai dus sa socializezi? Aperi meteahna asta de parca ar fi o lipsa de variante la mijloc. Nu e. E doar teama de a nu-ti risca orgoliul. Si exista alegere. Cat de greu este sa te uiti in ochii cuiva care-ti place? Culmea este ca eu stiu motivul, l-am dezbatut enorm pana acum, de-aia nu facea parte din topic. Ne e greu sa ne uitam in ochii cuiva nu de teama ca ne-ar insela increderea, ci pentru ca ne e teama sa nu isi dea seama ce slabi, ce imperfecti suntem, cat ne e de teama sa fim cine suntem, de fapt. Ne chinuim toata viata sa fim ce am vrea sa creada ceilalti ca valoram. Mai mint, mai gresesc si nu recunosc, mai amplific greselile celorlalti si le justific pe ale mele, sunt un fals, in marea parte a timpului. Si stiu, subconstient, ca o sa se vada in ochii mei ca nu am o parere atat de buna despre mine precum o afisez. Asta e forta care nu te lasa sa privesti direct o alta persoana. Stii de ce nu facem asta? Nu din timiditate, impotenta sau orice justificari se pot aduce acestui comportament. Din ORGOLIU. Inca de mici, invatam ce este minciuna. Si invatam cum se poate ea folosi ca sa primim mai mult decat ni se cuvine, chiar si social vorbind. Dar pentru ca avem, slava Domnului, constiinta, incercam sa acoperim minciunile astea cu justificari care mai de care mai rationale (vezi „timiditate”), pentru ceilalti, dar mai mult pentru noi insine. Suntem ipocriti, si nu ne place senzatia. Asta e motivul GENERAL VALABIL pentru care nu putem privi pe cineva in ochi (vorbesc doar in contextul socializarii, pe strada, de exemplu, exista teama de provocare, de agresivitate fizica). Asta e cam tot ce mai pot eu comenta pe marginea motivelor. Bineinteles ca esti binevenita sa adaugi ceva, dar eu am terminat cu subiectul asta.
      3. Uite si tu cat de discretionar privesti categoriile de oameni: „…persoanele arogante pimesc exact ceea ce merita. Cele timide (grrrr, sa le zici lase numai pen’ ca nu-s barbate ) n-ai tu grija, ca primesc barbati de toate soiurile…” Nu numai persoanele arogante primesc ceea ce merita, TOATA LUMEA primeste ceea ce merita. E un truism ca femeile timide primesc toate soiurile, de parca asta ar fi un succes. Pai tocmai asta e problema, ca primesc toate soiurile, nu pe cel pe care l-ar dori. Ca se lasa la mana norocului. Adica se bazeaza pe barbatul lor ideal sa isi faca curaj si sa vina sa sparga gheata cu o replica data dracului de misto. Iti dai seama care sunt sansele? Pai asta nu e si prostie, si ineficienta? Iti dai seama cat ar creste procentajul daca ar porni si ele umpic in cautare? Nu mult, doar cat sa se uite naibii in ochii alora care se uita la ele, sa vada daca nu cumva acolo se ascunde Unicornul. Dar nu, exista o justificare magistrala, sunt timide. Bof.
      4. Citeste inca o data, cu atentie, macar titlul postului. Ca o favoare pentru mine. Bun. Acum sunt convins ca intelegi de ce vorbesc despre femeile frumoase. Cele urate nu au relevanta pentru subiectul asta. Si nici nu exista. Nu pentru ca vreau eu sa le ignor. Ci pentru ca fiecare om este o combinatie de urat si frumos. Nu exista oameni pur urati. Atat timp cat apreciem amandoi asta, o sa intelegi ca ma refer la toate femeile care considera ca au un dram de frumusete. Adica toate.
      5. Incep sa ma repet in mod repetat, deja. Imi pui idei bizare in seama: „Singurul lucru pe care vedem in textul tau ca-l face femeia cea frumoasa e de a cauta candidatul ideal de procreare”. La naiba, din textul meu reiese exact opusul. Uite: „Femeia frumoasa este si ea om, iar nevoile ei sunt cu mult mai complexe decat unele de procreere reusita”. Imi asum, in mod firesc, unele inabilitati de exprimare, dar sunt convins ca la o citire atenta se poate intelege cam ce vreau sa spun, nu contrariul. Femeia frumoasa nu cauta doar partenerul ideal pentru procreare (apropos, multumesc pentru atentionare, ramasesem cu un reflex gresit de exprimare a cuvantului astuia), cauta, ca oricine, dealtfel, partenerul ideal de convietuire. Iar asta nu se afla dupa cum arata respectivul. E important aspectul, dar nu si suficient. Ca sa afli cu cine te-ai potrivi, trebuie in mod necesar sa comunici.
      6. Sunt extrem de acord cu penultimul alineat. Insa nu pot sa nu remarc ca este complet in afara subiectului. „…situatia descrisa de tine e tot o taiere de comunicare…”. Fals silogism. Situatia descrisa de mine este o necomunicare de la inceput, nu o taiere. Ca sa existe taiere, ar trebui sa existe intai ceva ce trebuie taiat, ori aici vorbim de persoane care refuza comunicarea pana nu au ceva solid la mana. Pana nu sunt agatate. Asta e strategie, una lasa si inconfortabila, dar constienta. Zau. Asta nu inseamna ca nu iti doresc sa observi multi ani fericiti de acum incolo. Tot la fel de zau.

  8. Mishamojo spune:

    Uite un citat care exprima succint si magnific tot ceea ce voiam eu sa spun: „It is a risk to love. What if it doesn’t work out?… Ah, but what if it does…” Peter McWilliams

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s