Inteligenta, ca numar prim…

Pentru ca tot operez cu notiunea asta, si cel mai des in defavoarea ei, ma simt dator cu cel putin o explicatie.

Personal consider ca e mult supra-estimata. Ca pare sa fie una din calitatile cele mai pretuite si invidiate intr-un om. Si nu merita toate astea. In primul rand, este, categoric, o calitate nativa, precum „frumusetea”. Insa, la fel de categoric, este o calitate bruta, masurabila, o caracteristica tehnica.

Din cate am observat, opinia generala afirma ca e greu de definit, ca tine de multe aspecte dificil de cuantificat in angrenaj. Ceea ce, fie vorba intre noi, aduce dubios de mult cu o acceptare tacita a faptului ca ne convine sa nu stim cu precizie pe unde ne situam pe scala. Ca sa avem libertatea de a ne evalua (la umbra intimitatii creierului nostru si neverificati de criterii obiective), cat ne doreste sufletelul*. Confortabil, nu? Cea mai pretuita calitate omeneasca este imposibil de masurat, deci o detinem cam cat ne taie capul. Ati bagat de seama ca nimeni nu se considera cu adevarat „prost”? Chiar si atunci cand o facem, contextual, ne zambim linistiti pe sub mustati, stim noi mai bine…

La o analiza mai atenta, insa, se poate observa ca este mult mai simplu decat atat. Este doar viteza cu care omul reuseste sa faca conexiuni. Iar asta are prea putin legatura cu educatia, mediul, cultura generala sau exercitiile de aritmetica. Iar diferentele dintre un minim (normal) si un maxim sunt, in realitate, mai mici decat ne-ar placea sa credem. Cu alte cuvinte, daca luam cea mai desteapta idee si ne inarmam cu putintica rabdare, o sa vedem ca si prostul satului o intelege, explicata cum se cuvine. Doar ca el face umpic mai incet legaturile.

Bun, in cazul asta, ce anume face diferenta? O intrebare mai buna ar fi: daca prostul satului poate, de ce nu ajunge singur la concluzie? Iar raspunsul probabil e pentru ca ii lipsesc alte elemente, alte dimensiuni. Curiozitatea, atentia, rabdareasinceritatea, curajul. Dupa cum se observa, niciuna nu are legatura directa cu inteligenta (ba chiar, la ultimele doua, mi se pare necesar sa explicitez**). Partea buna este ca dimensiunile astea sunt, spre deosebire de inteligenta, ameliorabile, cumulative, si deci la indemana oricui. Partea proasta este ca nu fac parte din sistemul de valori impus, implicit trebuie sa faci niste sacrificii de confort interior, de imagine proprie, pentru ele. Este mai greu decat pare, si, paradoxal, dificultatea este proportionala cu inteligenta, dar si satisfactiile sunt pe masura.

In concluzia mea, inteligenta este o marime cantitativa, masoara „cat”, nu si „ce”, iar din punctul asta de vedere nu mi se pare ca ar trebui nici invidiata, nici afisata cu mandrie. E o simpla scula.

*Orgoliul, bineinteles…

**Oricat de inteligent ai fi, in momentul in care nu mai esti dispus sa inveti (din cauza auto-suficientei), pierzi fascinatia noului, operezi in cerc limitat de optiuni. Sa presupunem ca asta nu este o drama, dar chiar si asa, si cea mai puternica inteligenta poate face pasi gresiti intr-un lant logic, daca nu este suficient de concentrata. In acest caz, singura modalitate de a gasi poteca rationala corecta este consecventa cu care verificam fiecare asertiune. Si verificarea nu poate fi corecta daca nu operam cu adevaruri, daca nu suntem obiectivi. Iar pentru asta trebuie sa fim dispusi sa ne sacrificam propria ipocrizie, egoismul.

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Viata. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 Responses to Inteligenta, ca numar prim…

  1. pinguilde spune:

    1.
    „In primul rand, este, categoric, o calitate nativa.”
    „La o analiza mai atenta, insa, se poate observa ca este mult mai simplu decat atat. Este doar viteza cu care reusim sa facem conexiuni.”

    Sa zicem ca a doua este adevarata. Viteza asta insa, sper ca esti de acord cu mine, poate fi imbunatatita invatand, acumuland date noi, dar si exersand. Ceea ce inseamna ca poate fi dobandita. Si atunci inseamna ca nu mai e categoric nativa. 😀

    2.
    Viteza cu care reusim sa facem conexiuni difera pentru fiecare de noi in functie de domeniu. Exista oameni care le fac pe loc in discutii literare, dar care intr-una seaca, de logica, dau chix. Sau invers. Exista oameni foarte priceputi in a interpreta semnalele transmise voluntar sau involuntar de semeni, dar care nu pricep in veci rolul unei necunoscute intr-o ecuatie, fie ea si de gradul I.

    De aceea se vorbeste de diferite tipuri de inteligenta. Matematica, sociala, etc. Cum le cuantifici ca sa obtii un indicator general al inteligentei totale? Simpla medie aritmetica?

    Mai sunt si alte subiecte demne de discutat, dar sa nu hacuiesc si subiectul asta, cum am facut-o cu celalalt. Unde iti sunt datoare un raspuns. Dar n-am timp.

    • Mishamojo spune:

      1. Hmmm, nu sunt expert, dar nu inclin sa fiu de acord cu tine… Ca sa dau un exemplu tamp: daca te tot invarti cu o masina pe un circut, o sa scoti timpi din ce in ce mai buni, dar asta nu inseamna ca se mareste viteza constructiva a masinii, ci doar priceperea ta in a o utiliza. Cu alte cuvinte, ce se imbunatateste nu e inteligenta, ci doar modul in care operezi cu ea. Parerea mea, exprimata mai sus.
      2. Nu vad cu ce imi contrazici teoria despre inteligenta. Ba chiar confirmi parerea generala cum ca datorita complexitatii ei, nu putem sti ce e cu ea. Am auzit asta peste tot. Si nu explica nimic. Tu esti mai lamurita, dupa tot shababul asta cu diverse tipuri de inteligenta? Nu ti se pare crapy justificarea asta cetoasa?
      Uite cat de simplu s-ar aplica teoria mea: diferentele functie de domeniu tin de ceea ce ne place si ce ne atrage atentia mai mult. Dap, unii au o structura deductiva (le place matematica), altii una inductiva (inclina spre filozofie, de ex.). Iar astea influenteaza nivelul curiozitatii, atentiei si rabdarii investite in acel domeniu. Pentru ca acel domeniu iti tine interesul treaz. Nu cred ca un om considerat inteligent in oratorie nu poate rezolva ecuatii, cred doar ca nu ii face placere.
      Uite ce iti propun. Subiectele tratate de mine, in general, sunt idei preconcepute desfacute in bucati si recompuse intr-o forma pe care o consider mai logica, mai explicita. Daca vii si imi dai contra-argumente cu ideile preconcepute initiale ca justificare, nu ajungem nicaieri. Era evident din text ca nu sunt de acord cu „diversele tipuri de inteligenta” (apropos, constatate empiric, dar nemotivate, adica vax), nu am niciun motiv sa accept asta ca ipoteza mai apoi, nu? Mai mult, imi ceri sa explic tot eu argumentul tau. Explica-mi mecanismele care le diferentiaza, si atunci avem o discutie.
      Iti dau cuvantul meu ca e departe de mine gandul de a te supara, dar mi se pare ca imi citesti destul de superficial textele, in cautarea unor idei contrare. Ceea ce ma incanta, te asigur, dar numai daca exista o intelegere reciproca a mesajelor. Eu explicitez cum inteleg diferentele date de diversele elemente (suplimentare inteligentei) care determina procesele rationale umane, iar tu ma intrebi cum cuantific eu combinatia diverselor tipuri de inteligenta, in care tocmai declaram ca nu cred? Nu vad unde poate ajunge disputa asta…
      Inca o observatie pedanta, dar bine intentionata. Exemplele trebuie bine cantarite, altfel risca sa deturneze logica unei idei. A fi priceput in a citi semnele voluntare sau nu, trimise de semeni, nu tine de inteligenta, tine de atentie. Nu iti trebuie inteligenta ca sa iti dai seama ca daca cineva se incrunta e suparat, sau daca ii tremura buza si se uita in jos, minte. Ba, daca esti sincer si esti in stare sa le identifici la tine, nici nu trebuie sa le vezi de multe ori. Ce proces mental este implicat aici? Pe astea le recunoaste si un caine. Iar exemplul cu cineva care nu o sa inteleaga o ecuatie de gradul intai in veci este larg exagerat (dar sunt convins ca asta era intentia, nu e bai).
      Cu speranta sincera ca nu am fost prea badaran, astept fara graba raspunsul. Multumesc.

  2. pinguilde spune:

    1. Tu ai zis ca este o calitate masurabila. Si apoi dai si modalitatea de masurare: viteza. Imbunatatind viteza, la masurare rezulta o inteligenta mai mare, nu?

    • Mishamojo spune:

      Dar nu imbunatatesti viteza, asta spuneam. Imbunatatesti numarul datelor cu care opereaza, precizia lor, calitatea lor de adevar. Daca ai avea dreptate, ar insemna ca de la 18 ani incolo ar trebui sa ne creasca IQ-ul in mod constant, pana ne ramolim. Ori nu se intampla asa. Din cate stiu, asta fluctueaza foarte putin, si e de presupus ca doar datorita faptului ca testele sunt limitate la cateva feluri, si te obisnuiesti cu tipologia lor.

  3. pinguilde spune:

    2. Conexiunile se fac in anumite situatii. Un om le face mai repede in domeniile in care este specialist decat in cele in care nu este. Tu ai sustinut ca inteligenta se poate masura. Masura e aplicabila insa numai daca e unitara, altfel comparatiile nu isi au rostul. De aici apare totusi intrebarea. Cum cuantifici? Sau poate consideri inteligenta variabila? Deocamdata nu contrazic nimic (eu citesc superficial? zau ca nu. deloc.). Incerc sa inteleg cum se poate aplica aceasta masura atunci cand vitezele difera in functie de locul in care se aplica.

    (Intelegerea celorlalti tine si de inteligenta, nu numai de atentie. Am acasa un exemplar, considerat in general foarte inteligent, dar care da cu nuca in perete social exact pentru ca nu face conexiuni legate de comportamentul celor din jur. Desi daca-l intrebi, vezi ca a observat tot.)

    Restul lucrurilor pe care le spui, ar putea fi preconceptia ta. 😉 Pentru ca ai avut dreptate sa te iriti la postul precedent – am fost groaznic de confuza si lipsita de rigurozitate, azi am incercat sa corectez aceste defecte si am ramas strict la subiect, fara faulturi logice, fara asumptii hazardate. Pe o astfel de baza se poate discuta. Cu conditia sa respecti si tu aceleasi reguli. Adica nu-mi pune in carca o carcoteala acolo unde am incercat sa ma lamuresc. 🙂

    • Mishamojo spune:

      2. „Uite cat de simplu s-ar aplica teoria mea: diferentele functie de domeniu tin de ceea ce ne place si ce ne atrage atentia mai mult. Dap, unii au o structura deductiva (le place matematica), altii una inductiva (inclina spre filozofie, de ex.). Iar astea influenteaza nivelul curiozitatii, atentiei si rabdarii investite in acel domeniu. Pentru ca acel domeniu iti tine interesul treaz. Nu cred ca un om considerat inteligent in oratorie nu poate rezolva ecuatii, cred doar ca nu ii face placere.”
      Am dat copy/paste pentru ca dadusem deja raspuns la tema asta, dar probabil nu l-ai vazut. In caz ca nu ti s-a parut explicit, incerc iar.
      2.a. Normal ca face mai repede conexiunile in domeniile in care este specialist. Acolo are experienta, exercitiu, cunoaste mult mai multe date, decat in celelalte. Dar, si iarta-mi majusculele, nu tip, incerc sa subliniez: ASTA NU INSEAMNA CA E MAI INTELIGENT INTR-UN DOMENIU DECAT IN ALTUL. Nu vezi cat de absurd suna? De inteligent, e la fel de inteligent in orice situatie. DIFERENTELE SUNT FACUTE DE ATENTIA, RABDAREA SI CURIOZITATEA cu care a tratat unele situatii, domenii, in favoarea altora. Mai bine de atat nu cred ca pot sa exprim: daca ai un sistem de ecuatii cu putine date fixe si multe necunoscute, o sa iti ia mult timp sa incepi sa deslusesti problema. Poate o si abandonezi. Insa, cu cat descoperi valoarea mai multor necunoscute, cu atat mai simplu iti este sa mergi cu rezolvarea mai departe, de acord? Asta nu inseamna ca la inceputul problemei erai mai prost, si la sfarsit esti mai inteligent. Doar ca operezi cu mai multe date, deci iti vine mai usor. Intelegi cum, daca accepti asta, poti accepta usor ca inteligenta (dupa umila mea teorie) NU E DE MAI MULTE FELURI. Ea este unitara, inseamna viteza de realizare de conexiuni. Diferenta de usurinta!!! (nu de viteza, repet) este explicabila prin calitatea si cantitatea datelor cu care operezi in acel domeniu. Iar domeniul ala tine de alegerile tale, ca nu poti fi expert in toate, asa ca alegi dupa cum te atrag.
      2.b. Imi cer scuze, dar iar cred ca ai dat un exemplu insuficient desfacut. Cunosc si eu destul de multi de-astia, dar consider ca motivele pentru care sunt neindemanatici social sunt altele. Nu stiu cat ai mai citit din posturile mele anterioare, ca nu vreau sa ma repet, dar nu lipsa inteligentei te face sa dai cu bata in balta. Orgoliul, sau cel mult neatentia, zapaceala. Probabil o sa ma consideri obsedat, dar risc asta, nu am ce face. Am cunoscut oameni foarte inteligenti care luau decizii stupide sau spuneau tampenii nu pentru ca ii trada inteligenta pe moment, ci pentru ca atentia lor era concentrata prea putin la ce faceau in momentul ala. Iar, dupa parerea mea, atentia este cea care coordoneaza cu ce date opereaza ratiunea. Spui ca daca il intrebi, a observat tot. Foarte posibil. Dar a inteles chestiile observate? Nu e mai corect sa zici ca a inregistrat ca un casetofon evenimentele, dar nu ii statea mintea la a face legaturi intre ele? Nu e adevarat ca daca ii explicai ce a gresit, intelegea imediat?
      Asta nu poate insemna decat ca, daca ar fi fost atent cu adevarat, ar fi inteles si singur.
      2.c. Hmmm, ma tem ca in primul rand d.p.d.v. tehnic „restul lucrurilor” nu pot fi numite preconceptia mea. Din cate stiu, asta inseamna o idee compusa in prealabil de altcineva inainte, si preluata de mine asa. Ori astea sunt chestii gandite aseara. In al doilea rand, sa ma fereasca Dumnezeu, nu am pretentia ca sunt adevaruri absolute, dar pana cand mi se ofera un contra-argument rational valabil, o sa cred in ele, altele mai bune inca nu am.
      Imi pare extrem de rau daca asa s-a inteles ca am inteles. Nu te acuzam de carcoteala intentionata. Doar de graba. Si e de inteles, in entuziasmul unei dispute. E un fenomen prezent la toata lumea. Incercam sa indemn la atentie ca sa nu repetam aceeasi tema in cascada.

  4. pinguilde spune:

    1. Uite: cat face 7 plus 8? Un copil de 3 ani nu-ti da raspunsul corect in veci. Nu face absolut nici o conexiune. La copiii de 4 ani deja poti diferentia. Unii gasesc raspunsul corect. Intr-un anumit timp. Dupa inca un an, ai si mai multi copii care raspund corect. Si asa mai departe, la 7 ani sa zicem (stiu ca nu e adevarat, dar eroarea o consideram neglijabila) toti dau pana la urma raspunsul corect. Unii mai iute, altii mai lent. Dar cei care o fac mai iute, si-au marit viteza fata de momentul in care au facut acest calcul pentru prima data. QED

    Ramanand la rigurozitate. Ai introdus IQ-ul in raspuns. Pana acum n-a fost vorba de el. De altfel masurarea lui n-are legatura cu ce sustii tu mai sus si are deja un algoritm precis, care tine cont de varsta, de studii si posibil si de alti factori.

    • Mishamojo spune:

      1. Hihihihi, te-ai grabit. Ca sa intelegi cat de importanta este atentia (de data asta in exprimare la fel de mult ca in alegerea exemplelor): tu nu ai nevoie de mine ca sa porti dialoguri, vad. „Un copil de 3 ani nu iti da raspunsul in veci. Ti-l da la 4, insa.”. Unu la mana: trecand peste faptul ca „in veci” este umpic mai mult decat un an (nu e nevoie de figuri de stil, mai mult ne incurca, cand e vorba de exemple), scapi iar argumentatia mea din vedere. Adica tot incerci sa imi arati ca viteza de rationare creste, dar nici tu nu intelegi bine conceptul, de aceea demonstratiile tale pot fi atacate. Stii ce inseamna sa creasca in mod constant viteza? Acceleratie. Asta este functie de gradul doi. Conform teoriei tale, ar trebui sa invatam in proportie geometrica, in raport cu varsta. Ori, si sunt convins ca stii asta foarte bine, rata de invatare este din ce in ce mai mica odata cu varsta. Doi la mana: hai sa ne gandim putin, nu cumva explicatia mea se potriveste mai bine (vorbim acum de un singur copil, nu de diferentele intre ei)? Un copil de 1 an invata enorm de multe lucruri, in comparatie cu unul de 2. Doar pentru ca nu stie sa comunice, nu inseamna ca nu o face. A invata echilibrul biped, mersul, coordonarea mana-ochi sunt de o dificultate imensa pentru un creier care NU ARE DATE DE MAI NICIUN FEL (atentia lui este complet dedicata prezentului). Cu cat inainteaza in varsta, incepe sa acumuleze din ce in ce mai multe informatii, cu cat mai multe informatii, cu atat sunt mai greu de accesat in mod rapid. Incepe sa-i fuga mintea in din ce in ce mai multe parti, ca deh. In acelasi timp, insa, acumuland experienta, acumuleaza si usurinta in a opera cu date de tipul celor deja invatate. NU SUNT DE ACORD CU TINE. Daca unul de 3 ani a invatat ca 1+1 fac 2, si daca e curios, o sa-i ia foarte putin sa invete cat fac 7+8. Daca insa e preocupat sa bage lucruri in gura, ca sa le invete textura si consistenta, nu o sa afle raspunsul decat cand o sa-l preocupe conceptul de relatii matematice. Intelegi de ce nu cred ca are legatura cu viteza lui de calcul? Tine doar de ce este dispus sa invete in momentul ala.
      In rest, faci un amalgam de silogisme intre care recunosc cinstit ca nu vad legatura. Adica pui in paralel mai multi copii, le compari combinat vitezele, care mai apoi se egalizeaza (pentru ca, daca am inteles bine teoria ta, iar viteza tine de aflarea unui raspuns, inseamna ca desi au viteze diferite, pana la 7 ani, toti ajung iar la aceeasi viteza; sau nu; mi se pare umpic haos). Cand, mi se pare mai simpla varianta asta de lucru. NU ISI MARESC VITEZA. INVATA SA OPEREZE CU ADUNAREA. Asta nu e inteligenta sporita. E doar extrapolare. La inceput, toti copii invata numerele. Nu sunt obisnuiti cu ele, deci au nevoie de degete si betisoare ca sa si le exprime. Inca nu si le-au apropriat. Dupa ce le inteleg, invata tabla adunarii in timp record. Si nu ca au devenit, in doua luni, mult mai inteligenti. Ci pentru ca, mult mai probabil, sunt la scoala si asta li se cere, asta li se da sa faca. Li se canalizeaza atentia. Bineinteles, daca tii sa ii compari intre ei, unii sunt mai motivati, sunt mai atenti, altii stau cu mintea la cartile de colorat, la desenele animate de acasa, tra-la-la. Ritmul de invatare o sa fie diferit, fara-doar-si-poate. Dar hai sa nu facem o varza din toate astea.
      Nu am nimic impotriva sa imi demonstrezi ca viteza de operare a creierului creste, daca e cazul, dar axeaza-te pe asta, nu da exemple alambicate, ca ne pierdem amandoi in stufaris…

    • Mishamojo spune:

      Ah, am uitat de partea cu IQ-ul, scuze.
      Ce sa inteleg, ca daca nu am vorbit de el pana acum, nu se mai pune de acum incolo? Cum adica nu are legatura cu ce sustin eu mai sus? Evident ca este cat poate el de precis, evident ca e calculat in functie de niste factori determinanti (cat s-a putut de bine, nu e stiinta exacta, na), dar de ce nu are legatura cu textul meu? Asta masoara viteza de executie de conexiuni. Masoara inteligenta. Asta am zis deja. Am dezbatut, umpic, subiectul aici. Sustin, mai departe, ca el nu poate masura atentia, curiozitatea, rabdarea, pentru ca astea sunt contextuale. Aaa, exista teste specializate, care iti pot spune in ce domenii generale iti vine mai natural sa operezi, dar astea sunt linii directoare, nu definitii clare. Lamureste-ma, te rog, de ce este testul IQ incompatibil cu teoria mea…

  5. Mishamojo spune:

    Rugaminte/recomandare calduroasa: evita, in probleme cu caracter limitat si neclar definit, expresii si termeni infiniti precum „in veci”, „absolut nicio conexiune”, „niciodata”, „intotdeauna”, etc. Nu ca te fac responsabila pentru cantitati, dar sunt exagerari cu specificitate scenografica si atat, nu au valoare rationala… Pupi.

  6. Mishamojo spune:

    Nu cumva vorbim cam acelasi lucru, dar intelegem diferit termenii?…
    M-am gandit umpic, si vreau sa imi dau seama daca tu nu cumva, cand spui „cresterea vitezei de a face conexiuni”, te referi la „cresterea capacitatii de invatare”? Pentru ca daca da, sunt de acord cu tine. Dar numai pentru ca tine de imbunatatirea metodelor de invatare, a intelegerii mecanismelor comune, nu de cresterea vitezei de comunicare intre neuroni. Deci tot de sistemul de operare, nu de viteza procesorului…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s