Cel mai sport…

Rugby, jocul unde, exceptand cateva situatii precise, mingea se duce catre puncte, intr-un teren cu obstacole fioroase si determinate, pe fiecare metru, in brate. Imaginati-va curajul pe care trebuie sa il ai cand pui mana pe bomba aia fusiforma. Iti asumi rolul de inamic pentru 15 bizoni din fata ta.

Nu gustam rugby-ul nu pentru ca nu ne place, ci, paradoxal, pentru ca nu il intelegem prea bine. Si nu ma refer nici macar la evolutia jocului, ma refer la reguli. Unele din cele mai nobile si pline de fair-play din galaxia sportului. Nimic nu se arunca inainte, totul e adus cu curaj si pricepere, intotdeauna, din urma. Pachetul de inaintare seamana izbitor de mult cu linia de atac spartana: cade unul, cel din urma trebuie sa treaca prin doi dusmani, numai ca sa ii ia locul. Atat de pretuit si de platit in contuzii este pasul inainte. Iar inclestarea asta de picioare, maini, umeri si dinti este uimitor de cavalereasca. Faultul (ca incercare neregulamentara de tris) este aproape inexistent. Arunci mingea inainte cu pretul inexorabil al cedarii. Chiar daca te impiedici, si iti scapa in fata, e pierduta. Codul asta este expresia onoarei in cel mai inalt grad.

Stejarii merita, intr-adevar, consideratie, cel putin in fata unor fotbalerini cu fite si picioare de cristal, care se denumesc „Nationala”…

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Viata. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s