Imperfectul absolut.

Ca tot m-a starnit postul anterior (cu recomandarea de a fi citit inainte).

Sfant. Mi-e neclara notiunea asta. Si ma indoiesc ca poate pretinde cineva altfel. In primul rand, DEX-ul ne varsa o mana de interpretari in poala, si ne trimite sa ne spalam cu ele pe cap. Nimic temeinic.

Daca fac apel la propria experienta, primul sens ar fi cel de „perfect”, „pur”, „de necontestat”. Pana aici totul se leaga. Ce urmeaza, insa, da tonul debandadei. Pentru ca „sfant” este neaparat asociat cu „har”, cu „pronie”, „duh” si alte elemente nu numai insuficient definite, dar si pline de un misticism impenetrabil. Pentru ca e de natura divina. Iar divinul musai trebuie sa fie, mental, de nepatruns. Iar aici intervine, invariabil, un „de ce?”.

Avand in vedere raspandirea conceptului, pare singura concluzie sustenabila a unui brain-storming originar. Sau, si mi se pare mai probabil, explicatia consta in tendinta prapastioasa a omului de a baga toate lucrurile fara o logica aparenta in sertarul cu forte paranormale, de a le impune, in lipsa unei ratiuni evidente, una transcedentala, absconsa. E laudabila nevoia de a crede intr-o ordine universala, dar e de deplans comoditatea cu care se opreste la prima elucubratie cu iz de profunzime. Comoditate slugarnic sustinuta de o teama stupida de necunoscut.

Oare notiunea de „sfant” nu pare suspect de similara cu superstitiile reverentioase ale omului primitiv? Nu-i asa ca, de-a lungul istoriei, credinta in supranatural a fost complementul cunoasterii empirice? Si ca a evoluat odata cu aceasta? De la frica animalica de tunet, s-a trecut la personificarea fortelor oculte, apoi, odata cu diversificarea activitatii si intelectului uman, s-au specializat si zeitatile pe domenii de patronaj, ca mai apoi sa se ajunga la o formula unitara si chiar rationala a divinului.

Ei, bine, aici s-a produs tumora. A aparut o institutie fanatica (ma refer la cam orice biserica sau dogma), si-a arogat mostenirea intelepciunii (impartasita, pana atunci, de tot bipedul), apoi, la adapostul si sub steagul ei, a inceput sa judece, sa taie, sa impuna si sa acumuleze mai abitir decat cea mai corporatie multinationala. Pentru ca a strecurat, pe langa mesajul esential, ideea de autoritate sacrosancta transmisa arbitrar prin „mir”, deci accesibila exclusiv membrilor. Conservatorismul asta profitabil a dus, inevitabil, la schisma sociala. Biserica a incercat sa tina conceptia despre Univers pe loc, iar enoriasii au fost fortati sa aleaga: raman in caruta traditionalismului smerit si docil, sau o iau singuri, de nebuni, pe coclaurii neexplorati ai dubitabilului. Si nu-i bai, ca nu mai exista Inchizitie, dar problema e ca Biserica l-a monopolizat pe Dumnezeu, deci daca nu stai sub aripa ei matriarhala, esti, prin excluziune, ateu. Sau vreun soi ciudat si imprecis de liber-cugetator. Sunt constient ca nu e o ostracizare oficiala, dar incearca sa spui cuiva ca crezi in Dumnezeu, dar ca te indoiesti de franciza detinuta de Biserica, fara sa obtii priviri suspicioase, daca nu ceva zambete sugubete. Intr-atat de convingatoare a reusit sa fie Biserica in privinta expertizei in domeniul divinitatii, ca pana si ateii sunt convinsi ca, daca ar exista Dumnezeu, ar avea un simbol sacru personalizat, un halou aferent crestetului de cap si un deget mustrator intins catre  becisnici.

Acum sa ma lamureasca si pe mine cineva, cu riscul compromiterii vesniciei sufletului, ce ratiune ar putea avea o intelepciune magnifica in a darui Creatiei inteligenta, curiozitate, sensibilitate si ureche muzicala, doar ca sa ii interzica mai apoi (exceptand osanalele si imnurile pravoslavnice) sa le foloseasca. Eu unul nu cred intr-o constiinta perfecta de genul asta. Suna, mai degraba, a tata de sorginte umana: iertator, dar in permanenta nemultumit de performantele odraslelor sale. Cam pana aici i-a dus imaginatia pe clerici. Atat pot ei concepe din ideea de iubire nemarginita.

Mie mi se pare mai degraba un model perpetuu. O destinatie vizibila, dar imposibil de apreciat ca distanta. Capatul unui drum infinit. Si, pentru cei fara graba, cu atat mai fascinant.

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Religie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s