Despre universalitatea orgoliului.

O constatare amuzanta.

Daca ii spui cuiva ca oamenii isi pierd cea mai mare parte a timpului si gandurilor, incercand sa isi justifice erorile si sa gaseasca vina altora, o sa dea, aprobator si profund, din cap. Daca, insa, exprimi ideea la persoana a doua, e aproape sigur, in cele mai multe din cazuri, ca te vei lovi de un perete de contra-argumente si negatii.

Propun un experiment: setati, pentru o zi, ceasul de mana sau telefonul sa sune din 3 in 3 ore, la si 27 de minute. Alegeti, pe cat posibil, o zi libera, in care nu aveti activitati prea solicitante de facut, ca sa va poata zburda mintile in voie. Iar in momentul in care auziti alarma, incercati sa va surprindeti firul gandurilor din ultimele 5 minute. Cu cateva exceptii (felicitari!), veti constata ca destul de des se intampla sa fie ceva de genul „Da’ cine se crede el, sa vorbeasca asa despre mine? Tocmai el, care, cand a trebuit sa…”, sau „Du-te, frate, si impusca-te, daca nu vrei sa intelegi de vorba buna!”, ori „Bai, nene, cat de prost poti sa fii, da-o-ncolo de treaba…”, si altele asemeni.

E pacat. Nu ca multe nu ar putea fi adevarate, dar ne pierdem timpul incercand sa gasim o ordine mentala in Univers fara sa acceptam mica noastra contributie la haos. Ori asta e imposibil de realizat.

Hai mai bine un cantec vesel sa cantam!

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Idei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s