Cofoza cronica.

Suntem setati sa ne aparam punctele de vedere.

In aparenta, nimic nu e in neregula cu principiul asta. Teoretic, daca nimeni nu detine vreun adevar ultim, toti avem, potential, dreptate. Interesant este ca nu toti avem dreptate. Mai concret, avem de putine ori dreptate, ori viata ni s-ar parea macar incantatoare.  Din asta se poate trage concluzia (impamantenita, deja) ca nu se stie cine are dreptate. Corect. Dar de ce reiese din asta mai intotdeauna ca „…deci eu am dreptate”, nu e deloc clar. De ce nu se aplica mai degraba la interlocutori? Daca viata nu ti-a raspuns la solutii, de ce ai presupune ca toti ceilalti au dat gres? De ce ai apara un adevar care nu functioneaza, doar pentru ca iti poarta blazonul?

Interesul nostru, ca specie, este sa evoluam. Nici macar un crestin nu ar putea contra-argumenta. Si ar cam fi timpul sa renuntam la originalitate definitorie, daca vrem sa ne bucuram de experienta egregorului din care facem parte. Adica un fel de originalitate pro-activa, aventuroasa, curioasa. Care se auto-regenereaza.

Solutia practica ar fi de a lua o mica pauza de reflectie inaintea oricarui raspuns cu miza importanta. Oricand, cu oricine. O revelatie poate schimba destine.

Asa mi s-a spus, cel putin.

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Moral, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s