Razbunarea ca arma.

Daca e sa ne luam dupa reactiile mai tuturor oamenilor pe care ii cunoastem, razbunarea e in firea lucrurilor. Cineva iti produce un neajuns, simti nevoia sa il faci sa sufere, ca sa vada cat e de nedrept. Nimeni nu o invoca ca argument rational, insa mai toti o consideram indrituita. Un fel de compensatie involuntara, dar social justificata. Echivalentul ei moral ar fi „retributie”. Dupa dictionar, pe langa varianta de recompensa, i se mai atribuie sensul de „pedeapsa primita de cineva pentru faptele savarsite”.

E, in acelasi timp, un proces, un verdict si o pedeapsa. Ii lipseste un singur lucru ca sa fie si corecta: un judecator impartial. Ori asta nu reprezentam niciodata, atat timp cat suntem implicati. Pentru ca nu ne da foarte lesne prin cap sa intelegem obiectiv, atunci cand suntem direct afectati, modul de a vedea lucrurile prin prisma celuilalt. Ne apare impecabila, ca singura fireasca, logica proprie. Adica devenim dictatori fata de propria noastra realitate, filtram din ea doar ce ne convine pe moment.

Este calea cea mai facila de a rata evolutia, de a evita sa schimbam tarele, aparandu-ne cu ardoare cangrenele morale. E convingerea ca stim, fara sa fie nevoie sa demonstram lucid. Si e cretina.

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Moral, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s