Take a chance.

Conform dictionarului Merriam-Webster, riscul se defineste ca „posibilitatea unei pierderi sau traume”. Universal acceptata definitie, dar, din pacate, incompleta.

Vorbind cu o draga de prietena despre motivul rational pentru care prefera o situatie pasiva (in acelasi timp inconfortabila si ne-productiva pe termen lung) in detrimentul unei atitudini pro-active, dar cu consecinte neprevazute, am ajuns amandoi la concluzia ca este un calcul de risc. In prima varianta, desi realizam teoretic ca un rau vechi nu prea are sanse decat sa evolueze inspre mai-rau, ne agatam emotional de speranta ca fie apare vreun miracol si raul dispare de la sine, fie invatam sa ne obisnuim cu el. In cea de a doua, intelegem ca exista premize ca rezultatul sa fie pozitiv, insa predomina teama de factorul necunoscut, raul din umbra pare mai amenintator decat cel de langa tine.

O solutie cel putin defectuoasa. Pentru ca, desi ne gadila placut termenul „calcul de risc” (pare, nu-i asa, un proces rational), la o analiza mai atenta observam ca alegerea este facuta pe o baza strict empirica: teoretic sansele de mai bine/mai rau sunt cel putin 50-50; practic, experienta ne sugereaza ca raul are o mai mare probabilitate de manifestare. Si gresim. Pentru ca nu lasam ratiunea sa decida, ci frica. In primul rand, dupa cum o arata si definitia din chapeau, suntem invatati ca riscul contine in esenta lui numai posibilitatea esecului. Nu prea obisnuim sa remarcam ca exista si „riscul” de a castiga, la fel de pregnant. Ba mai mult, ca pasivitatea duce foarte rar la o concluzie profitabila, si numai prin noroc chior. In al doilea, experienta este de multe ori informatie prost sau insuficient interpretata. Tinde sa fie, in loc de invatatura utila, motiv de teama si frustrari. In al treilea rand, se ignora un fapt extrem de important: dintr-o greseala, dintr-o intamplare nefericita putem invata intotdeauna ceva. Insa aplicabilitatea acestei intelegeri devine cu adevarat utila doar la urmatorul pas. Pastrand contextul din care s-a desprins, ea ramane aproape sterila, nula.

Si mai e un aspect de remarcat. In prima varianta, cea pasiva, subliniam notiunea de speranta. Observam, totusi, ca in a doua, ea lipseste, prevaleaza teama. Cu alte cuvinte, preferam un rau tolerabil, dar cert, in numele unei sperante fantomatice, insa atunci cand avem mai mare nevoie de ea, cand are sanse reale de infaptuire (cca. 50%), ne speriem si ii concediem serviciile.

…………………………………………………………………………………..

Toata incercarea de analiza de mai sus a fost concretizata magistral de Peter McWilliams intr-o bijuterie:

„It is a risk to love. What if it doesn’t work out?… Ah, but what if it does.”

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Social, Viata și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 Responses to Take a chance.

  1. esti magistral cu gandirea asta analitica…de unde naiba le scoti?!

  2. Pingback: De ce e scepticismul varianta perdanta in cazul lui Nicusor Dan. « Mishamojo's Pub

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s