Despre imperfectiunea intuitiei.

In literatura, calitatea unor notiuni de a avea multiple sensuri are efecte interesante. O expresie echivoca genereaza intelesuri diferite, iar concomitenta lor, cand este voluntar aleasa, poate deveni incantatoare.

In realitatea cotidiana, insa, aceasta omonimie poate naste monstri. Exemplul de la care pornim este „a simti”. El este definit in dictionar atat prin „a-și da seama, a fi conștient, a înțelege”, cat si prin „a fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție”. Aparent, intre cele doua sensuri nu pare a fi o incongruenta notabila, insa, cand sunt utilizate in relatiile inter-umane, ele se bat, efectiv, cap-in-cap.

Sa explicitez. Simtirea (utilizarea simturilor) are o valoare imensa in definirea realitatii inconjuratoare. Cu ajutorul ei realizam daca ne place o imagine, un gust, o textura. Face diferenta intre bun si rau cand vine vorba despre muzica, pictura sau mancare. Adica lucruri cu calitatile la vedere.

Ii lipseste, insa, o capacitate de interpretare, ea da numai raspunsuri directe de tipul imi place/imi repugna/mi-e indiferent. Ceea ce o face anacronica in perceptia structurii din spatele unor aparente, precum inter-actiunea cu o alta persoana, judecarea actiunilor ei si determinarea unui raspuns propriu adecvat. Aici, ratiunea este singura stapana. Pentru ca – de cate ori cineva produce un efect asupra noastra – daca ii acordam prioritar incredere simtirii, daca ii cedam intaietatea in fata ratiunii, ea ne va oferi una din cele trei concluzii de mai sus. Iar cand asemenea verdict este luat ca baza de plecare, intelectului nu-i ramane decat sa o justifice, devine un organ avocatesc subordonat.

Mi s-a replicat, odata, ca un om inteligent are capacitatea de a intelege cand greseste*. Foarte adevarat, si totusi, prea putini o fac din proprie initiativa (si numai cand dovezile sunt coplesitoare). Pentru ca „capacitatea” nu presupune si „dispozitie”. De cele mai multe ori, omul inteligent isi admite eroarea numai cand ii este demonstrata din afara, si demonstrata temeinic. Suna foarte neplacut, sunt constient, de-aia nu prea ne convine s-o recunoastem ca adevar. Insa aceasta neplacere furnizeaza un argument in favoarea paragrafului anterior.

Pentru precizie, asertiunea marcata cu * este valabila doar in cazul omului intelept. Pentru cel „doar” inteligent ea nu prea functioneaza, si explicatia consta in paradoxul firii umane: un om inteligent este constient ca este inteligent, deci porneste de la premiza ca nu prea poate gresi in evaluari. Un fel de prezumtie de nevinovatie auto-acordata. Imaginati-va ce se intampla cand combinam asta cu caracterul emotional al judecatii initiale de mai sus. Si este valabil cam pentru oricine, in fapt nimeni nu se crede neinteligent.

Socrate ne recomanda („Singurul lucru pe care îl stiu este că nu stiu nimic”) ca procesul sa decurga in mod invers, sa incepem prin a presupune ca gresim, si sa incercam sa demonstram cat mai scrupulos contrariul.

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Moral, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 Responses to Despre imperfectiunea intuitiei.

  1. Anonim spune:

    definitia aia sa nu-i zic idioata, dar foate vaga si predispusa la antagonisme :D, substituie simtirea perceptiei. Cred ca , daca tot ce ai spus despre simtire o aplici la perceptie, intelectul nu mai are o pozitie de subordonat, e doar o cale prin care isi obtine stimuli si ii poate procesa, chiar si in mod afectiv.
    Cat despre socrate, ce spune el imi pare o ipocrizie sau, cel putin, o lipsa de orientare (imi asum asta), avem nevoie de repere, nu ne putem permite luxul sa nu stim nimic ………

  2. dobrescu spune:

    nu sunt anonim, am fost doar grabit

  3. Mishamojo spune:

    Hmmm, fie nu-ti place genul tau gramatical, fie sunteti mai multi pe adresa aia de mail, altfel ai fi fost „grabita”. Oricare ar fi cazul, ce spui are o logica absolut valida. Insa nu in fond. De exemplu, „a percepe” nu poate fi explicitat prin „a-si da seama, a intelege”, si nici prin „a fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție”. Insa banuiesc ca te referi la sensul folosit de mine mai tarziu in text, relativ la gust, miros si alte cele. Aici nu pot sa nu-ti dau dreptate, dar iesim iar din dialectica articolului. Poate o fi fost metoda mea demonstrativa umpic prea generala, insa tintea partea aceea nedefinita din sensul lui „a simti”, adica cea diferita de „a percepe”. Cea pe care o folosesc oamenii in cazuri ca: „-Trebuia sa o luam la dreapta in intersectia aia -De unde stii? -Asa simt eu”, sau, cum sustinea un prieten aseara, intr-o discutie, „in dragoste iei deciziile mai mult dupa cum simti, nu rational”. In genul asta de cazuri, nu prea se poate folosi „a percepe”.
    Ideea de baza este ca „simtirea” la care ma refer eu nu este, propriu-zis, o perceptie. Perceptia are senzori clari, stimuli masurabili, e o marime cuantificabila, aproape. Vorbeam de termenul bland, placut auzului si cu valente artistice („a simti” ne da aura aia de supra-mamifere, e o chestie aparte, aproape magica) cu care definesc oamenii niste procese extrem de comune, dar nejustificabile rational, generate de orgoliu sau egoism. Este ca atunci cand pretindem ca iubim o persoana, iar cand persoana aia e fericita langa altcineva, desi ar fi firesc sa ne bucure fericirea ei, „simtim” ca ni se sfasie inima, ca turbam de durere. „Simitim” gelozia, nu o rationalizam, nu? Ei, bine, suna romantic sa ne gandim asa, desi, daca aprofundam, gelozia este o posesivitate urata si cretina, atat. Nu are nicio legatura cu iubirea, nu e nimic artistic aici, e doar modul nostru meschin de a spune: imi place, deci o vreau doar pentru mine, trebuie sa fie a mea.
    Din pacate, formatul articolului de blog (in conceptia mea) se impune a fi cat se poate de succint (pe langa evitarea plictiselii cititorului, mai exista si problema timpului relativ limitat in care scrii un articol, nu e ca in literatura, trebuie sa te incadrezi in 2-3 ore maxim. Din cauza asta exista lacune in demonstratii, si oricat as dori, coerenta ideii va fi rar exhaustiva.

  4. Mishamojo spune:

    Ah, stai, am uitat de faza cu Socrate. Smecheria cu marile vorbe de duh este ca furnizeaza mari adevaruri in doze mici, concentrate, in cuvinte putine si simple. De aceea, sa iei literal asertiunea ar fi o greseala. Cand spune „stiu”, se refera la „sunt sigur ca, nu mai e nevoie sa demonstrez, nu incape indoiala”, nu la „cunosc, am auzit despre”
    In traducere libera si personala, sensul e asta: oamenii isi formeaza, pe baza experientelor, un sistem de valori, principii si legi dupa care isi guverneaza, in viata, deciziile, reactiile, directiile de urmat. Dupa cum se observa cu ochiul liber, cei mai multi (adica aproape toti) dau cu bata in balta, si nu pentru ca ar fi insuficient de inteligenti, ci pentru ca SISTEMUL DE LEGI dupa care judeca realitatea este gresit, superficial pus la punct si (din cauza orgoliului) foarte putin flexibil.
    Aici bate Socrate saua: dupa el, e o prostie sa iti creezi un sistem fix de reguli de urmat, pentru ca, si e usor demonstrabil, cu cat inaintezi in viata, ti se schimba automat si perspectiva, inveti lucruri noi si demontezi credinte vechi, deci sistemul „legislativ” va semana foarte bine cu cel romanesc, va fi in haos continuu, nu vei avea niciodata garantia ca o lege care a parut ca functioneaza pana acum, pusa intr-un context aparte, nu se va dovedi invalida.
    E de presupus ca ma vei intreba „si ce faci, ramai fara logica, actionezi la intamplare, oamenii au nevoie de legi, trebuie sa ai piatra de fundatie, etc.”
    Evident, iti voi atrage atentia ca nu am combatut ratiunea, ci un SISTEM FIX de valori. Asta cred eu ca vrea sa spuna S.: avem capacitatea de a judeca, rational si punctual, intr-o situatie inedita, care este varianta mai buna, si care este cea proasta. Iar asta este si necesar, si suficient. Daca intelegem ca ar trebui sa fim obiectivi, scrupulosi, atenti la orice lucru, vorba, intamplare sau persoana, daca, din startul oricarei decizii, am accepta ca PUTEM GRESI, vom fi mult mai atenti si vom face mult mai putine erori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s