Sinalagmatic.

Femeile ignora, de cele mai multe ori, ca barbatul, in nevoia de a satisface necesitatile (cu precadere cele sexuale, insa astea afecteaza cam tot restul) partenerei de cuplu, se confrunta cu un element in plus. Pentru ca ele, printr-un capriciu binevoitor al naturii, nu simt nevoia imperioasa ca partenerul sa fie ceea ce numim, in mod general, „sexy”. Nu ar zice nu, evident ca nu ar strica, dar nici nu ar fi un ingredient esential. Exista alte prioritati necesar-suficiente. Bine-dotat, probabil. Dur/tandru si priceput intr-ale dezmierdarii, cel mai degraba. Sexy? Hmm, fie, de dragul povestii romantice.

(Povestea romantica, element cheie)

Ori, pentru barbat, aspectul sexyness-ului partenerei este unul crucial. Are nevoie de el, pentru ca altfel, in ciuda oricarei „dotari” de fabricatie, setarea creierului in modul „excitat” nu prea se realizeaza. Sau nu e perena. Anticipez urmatoarea replica, si parez afirmand ca da!, este adevarat ca femeile sunt constiente de aceasta necesitate a barbatului si ca fac eforturi sustinute sa o ofere, insa problema rezida in cu totul alta parte. Si e provocata de intelegerea (sau perceperea) diferita a ce inseamna sexualitate radianta, de catre femei si barbati. Barbatul este un animal mai simplu, mai sincer cu starea lui de mascul dominat de instinct sexual, el ar descrie ca incitanta o partenera nu numai pregatita fizic si moral pentru act, ci si doritoare, si dispusa la mai mult decat a sta (indiferent de gradul de vocalitate) in pozitiile succesive sugerate de coechipier. Jartierele, muzica, lumanarile nu strica, dar nu produc nici pe departe acelasi efect consistent precum, spre exemplu, o felatie spontana si dezinteresata, oferita ocazional, cand se asteapta el mai putin. Personal, consider ca expresia de pe fata lui, combinatie intre perplex si surpriza placuta, argumenteaza imediat eficacitatea metodei, si ca se genereaza sinalagmatic niste cecuri in alb pentru cand o sa fie intr-adevar nevoie de atentie si afabilitate. Si, de aici incolo, numai imaginatia ar fi o limita. Nu trebuie sa intre nimeni in panica, nu e unica metoda, e doar un exemplu. Fiecare isi poate gasi varianta potrivita.

Bun, o sa mi se spuna ca femeile cam stiu si asta, dar, ma rog, nu au curaj sa riste sa para prea entuziaste.  Nici macar asta nu ar fi un capat de tara, numai ca, in lista cu atribute sexy de bifat a femeilor, asta e pe locul „n”. Si e o mare greseala. Pentru ca isi risipesc (considerabil) energia si timpul incercand sa fie cu o unghie mai frumoase, sa cumpere desuuri dantelate sau sa organizeze scenografii complexe, cu muzica languroasa, lumini discrete si lumanari imprastiate feeric peste mobilier. Si lasa aspectul ala, umpic jenant, cu participarea pro-activa, de rezolvat pe mai incolo.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, lucrurile de mai sus conteaza. Numai ca-s doar accesorii, catalizatori, lubrifianti poate, dar nu-s suficienti ipso facto. Si pacatul asta vine din nevoia imperioasa a femeii de a asocia un act fizic natural cu o poveste magica (aia romantica, de mai sus) de iubire, ca sa ii mai reduca nitel din acreala animalitatii. Nu e vreo mare branza, nu? Ba chiar pare o idee buna, s-ar putea opina.

………………..

Aici imi pare asemanarea cu bulgarele de zapada rostogolit foarte potrivita. Stiti documentarele alea despre influenta nefasta a actiunii umane in modificarea ecosistemelor sensibil echilibrate de catre natura? Alea gen crapul asiatic cu care au populat niste americani destepti ceva lacuri artificiale de pe la ei, care odata inundate, au varsat hraparetul asta fara inamici naturali in aproape tot bazinul fluviului Mississippi, pana la Marile Lacuri. Nu numai ca e mare fustangiu (face patru generatii de puradei anual, in comparatie cu una-doua, cum fac speciile native), mai e si ditamai gamanul, si are si un obicei tampit: daca se sperie, sare isteric din apa. Fantastica imagine, barca era efectiv sub asediu. Si ma gandesc ca desteptilor alora tot asta le-a trecut prin cap, carand galeti cu puiet spre mal: „Pare o idee buna, ce mare branza…”.

………………..

Dimpotriva. Cand conditionezi un act simplu, natural (umpic atavic, dar si extrem de placut), de o creatie artificiala (Iubirea, cu „I” mare, aia magica si unica in Univers), cu sanse mici la existenta (e atat de vag definita, ca e aproape arbitrara, fiecare si-o imagineaza dupa chipul si asemanarea proprie, evident ca sansele sa gasesti pe cineva care subscrie absolut sunt extrem de reduse) este ca si cum ti-ai bate singur cuie in talpa. In loc sa ne bucuram unii de altii, ne scrutam reciproc si cu o spranceana ridicata „cantitatea de iubire” investita. Ii impunem uneia dintre putinele bucurii care nu e, de fapt, nici imorala, nici ilegala si nici nu ingrasa, un caracter mercantil, cantitativ.

Si, sic!, mai lucram si cu valute diferite.

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Idei, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 Responses to Sinalagmatic.

  1. Miu Andreea spune:

    A iubi înseamnă a te naşte.
    Omul cultivă o mie de trandafiri fără să găsească lucrul pe care îl caută, când de fapt l-ar putea găsi într-un singur trandafir

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s