Despre beneficii necastigate.

Daca e sa fim corecti, ar trebui sa ii compatimim sincer pe oamenii frumosi. Au din start sanse diminuate de a invata sa aprecieze adevaratele valori umane. Si nu e vina lor, au crescut primind cam tot ce isi doreau printr-un simplu zambet. Asta sigur iti da peste cap balanta morala. Au fost condamnati inca din leagan la „succes social”, cum ar putea sa inteleaga, de exemplu, paradigma modestiei, cand ea intra in contradictie cu mai tot ce primesc zilnic ca feed-back de la societatea inconjuratoare? E ca si cum te-ai apuca sa repari ceva ce merge bine, din punctul lor de vedere.

Nu le explica nimeni intr-un mod convingator ca dintre toate calitatile omenesti, frumusetea este aproape singura care se devalorizeaza in timp, deci orice investitie identificationala i-am atribui duce inevitabil catre depresie.

Si mai are un aspect extrem de oneros. Frumusetea fizica poarta, ca si bogatia, blestemul neincrederii: nu ai cum sa fii sigur niciodata daca cel de langa tine te apreciaza pe de-a-ntregul, sau doar pentru bucuria pe care i-o poti produce.

Anunțuri

About Mishamojo

Work in progress.
Acest articol a fost publicat în Moral, Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 Responses to Despre beneficii necastigate.

  1. Imi place cum scrii. Mi-ai amintit de ”Portretul lui Dorian Gray”. Urâțenia interioară distruge ”fața”. Iar unii oameni devin mai frumoși la bătrânețe.

    Tot Marginalia non turpia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s