Despre incredibila blazare a firii in cautarea absolutului.

Este de admirat intuitia feminina, atat de incredibil de atenta la detalii greu remarcabile de catre ochiul ratiunii masculine.

Medalia are, din pacate, si un revers. Cateodata, si fermecator de organic, intuitia asta nu pare sa vada padurea de copaci. De pilda, o femeie se va indragosti cu adevarat numai de un barbat care este capabil sa ii perceapa frumusetea, in toate aspectele ei. Care sa o admire deplin, ca pe o gema cu sute de fatete diferite, reflectandu-se unele in altele, complicandu-i geometria.

Mai apoi, insa, este perfect in stare sa se imbufneze daca acelasi barbat remarca frumusetea si in alta parte decat in ochii ei. Fat-Frumosul ideal ar trebui sa aiba un intrerupator din fabricatie, sa se activeze numai cand e ea in centrul atentiei lui, ca sa cada imediat in obnubilare de indata ce ii pica privirile in alta parte.

Sa fie labrador in preajma ei, si mastiff pentru oricine altcineva.

Unicornul asta nu exista. Asta e vestea proasta pentru ea. Vestea buna ar fi ca exista exemplare (extrem de rare, ce-i drept) fascinate de esenta feminina si, in acelasi timp, dedicate ideii de loialitate.

Vestea proasta pentru nefirestii astia, insa, este ca femeia cauta un astfel de exemplar, dar datorita statisticii experientelor ei (negative, evident), tinde sa nu creada ca exista. Si, cand se impiedica in sfarsit de el, ii da cu flit, din teama.

Anunțuri
Publicat în Social, Uncategorizable | Lasă un comentariu

Puncte de vedere.

O cunostinta mi-a incumbat, de curand, o greseala strecurata intr-o teorie despre munificenta celui-mai-altruist-egoism.

In acceptia sa, indiferent cat de mare este binele pe care il faci, daca acel bine se rasfrange si asupra ta, fie si indirect, gestul capata anatema egoismului, devine putred.

Eu prefer sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva: cand poti ajuta pe cineva, si o faci la maximul capacitatilor tale, faci bine. Daca prin gestul asta obtii si tu satisfactie, bravo, chiar te descurci.

Publicat în Idei, Moral | 2 comentarii

Despre idei fixe prapastioase.

Cand ne e teama obsesiv de ceva anume, gasim potentiale amenintari in orice frunza care ne pica-n cap.

Unul din cele mai intalnite exemple este teama de oameni prin prisma vreunui motiv special (de obicei unul despre care pretindem ca nu poate fi inteles de nimeni datorita naturii lui personale). E toxic si prin taria unui fals argument implicit: spre deosebire de frunze, oamenii stiu si pot minti.

Natura obsesiva a fricii ne impiedica sa observam ca „a putea” nu este deloc echivalent cu „a vrea”. Si ca, pentru ca echivalenta sa existe, mai este nevoie de un element sine qua non: motivatia, interesul de a o face. Dar, pentru ca nu ii place deloc sa astepte dupa confirmari rationale (ba de obicei e chiar impulsiva si da verdicte instant), frica pune in loc o motivatie artificiala proprie: ne impinge sa utilizam toate resursele mentale disponibile pentru a-i gasi explicatii fie-si-superficial-valide. Pe acelasi principiu prin care un afacerist veros vrea sa castige foloase necuvenite corupand un functionar administrativ ocupat cu reglementarea pietei. Mita pe care o propune este aparenta urgenta a evitarii primejdiei iminente.

Nu are corporalitate, insa se comporta ca un organism viu parazit, are instinct de conservare, se hraneste din propria noastra energie emotionala. Un fel de virus informatic. Ne preia controlul fara posibilitatea de a sesiza, ne identificam interesul cu al ei.

Si, pe langa faptul ca face din orice similitudine (oricat de vaga sau indirecta) o dovada certa, mai are un alt efect abominabil: consecinta a faptului ca oamenii pot minti, cam orice argument al impricinatului devine din oficiu invalid (doar este direct implicat). Este atat de eficienta incat, pana si in cazul in care ii sunt opuse motive si intrebari concrete, recurge la o justificare excelenta strategic, aproape de nezdruncinat: paratul este, fara indoiala, vinovat, dar nu isi da seama!

Devine in mod evident explicabil de ce nu prea suntem dispusi sa renuntam la ea. La cat este de ingenioasa, cum sa nu o iubesti?

Publicat în Moral, Social, Viata | Lasă un comentariu

Opinie valida.

(privind o observatie despre absurditatea femeilor care au nevoie de (in raport cu pretentiile corespondente ale barbatilor) disproportionat de multe calitati ca sa fie fericite):

„…Imi pare ca singura deosebire intre barbati si femei este ca ei pretind ca cer putin, ca sa dea putin. Femeile investesc mult, si vor un barbat care sa merite. Barbatii cunoasc acest adevar, dar ignora incostient partea a doua, pentru ca nu e convenabila. Sintetizez: barbatii primesc mult, insa daruiesc putin, cu pretextul ca ei se multumesc cu tot atat. Chipurile platesc ce au comandat, nu ce mananca. Buna schema, proasta afacere pentru ele, nu?

Barbatii nu inteleg, insa, ca e si in interesul lor sa evolueze in toate directiile alea de pe lista, sa fie consecventi. Practic, si cu asta simplific ca la fractii, lista aia lunga devine „ca sa faci o femeie fericita, trebuie sa fii cat poti de bun, tot timpul.” Si sunt convins ca mai trebuie scris si ca ea nu se va supara daca nu reusesti in toate, intotdeauna. Ba cred ca va aprecia efortul. Si va darui si mai mult. Parerea mea.”

culeasa de pe Fb si coafata umpic.

Publicat în Idei, Moral, Social | Lasă un comentariu

Regula generala?…

Dupa mine, in viata, barbatii ar trebui sa cucereasca macar o pisica, iar femeile neaparat sa stapaneasca un caine, ca sa ajunga la o adevarata maturitate sociala.

Publicat în Idei, Moral | Lasă un comentariu

Water vs. organism

When you look at things from a wider perspective, we seem to behave like molecules in water: we push and are pushed back in every direction, we follow our individual momentary goals, and make the whole system look like a perfect chaos.

…when maybe we should strive to understand what our common direction should be, and push towards there. And thus become alive.

Publicat în English, Social | 4 comentarii

On love.

In the end, love is just a concept, an illusion. It is the realisation of the fact that your pleasure resides in your loved one’s happiness. That does not mean love’s effects aren’t real. It only means that its presumed goals are mere shadows. Love is an idea, it shouldn’t have a purpose. Love simply makes things work better, that’s all.

If you are trying to obtain something from it, you will be deceived. You will suffer. The greatest lesson that love will grant you is that the only gain you’ll get in life is „true happiness is reflective”. And following only your obsessions will never get you there.

I’ve got this from a grape. It was so sweet while I was eating it, I loved it back.

Publicat în English, Idei, Moral, Social, Uncategorizable | 2 comentarii

Sugestie.

Serios, ca-n vorba bancului: am doua vesti, una buna si-una rea.

Aleg eu, aia rea e prima. Nimeni, dar absolut NIMENI nu iti poate oferi si garanta loialitate pe viata. Cei care o fac sunt fie ipocriti, fie naivi.

Reversul: loialitatea consecventa nu e DELOC imposibil de obtinut. Insa nu depinde de cel care o poate oferi, ci de tine, exclusiv. De cat de mult iti poti sacrifica egoismul. De cat esti de dispus/a intru a deveni o fiinta dezirabila pe termen lung.

Si inca una, si mai buna: oamenii din ziua de azi sunt atat de malformati moral, ca scopul asta nici macar nu cere un sacrificiu atat de mare.

Publicat în Idei, Social | 2 comentarii

Brisk.

It’s amazing what you can acomplish by defying fear. It is the only atavistic heritage gone bad through evolution.

Picture your imagination exploding. Then just follow it.

Publicat în English, Idei, Viata | Lasă un comentariu

The imperfection of different.

The world is full of people who cannot help but think of themselves as appalling while they feel the urge to convince anyone they’re utterly normal (like that could ever be a real state of matter).

Do you want to be original, are you trying to woo? Assume you faults, and make fun of them. That will always keep a wearied observer dazzled.

And it will make you weakness-free, for a change.

Publicat în English, Idei, Social | Lasă un comentariu

Sex.

Uite care cred eu ca e probema cu sexul.

Oximoron absolut: un instinct organic care incanta mai toate simturile, si in acelasi timp ceva penibil, atavic in manifestare. Duplicitatea asta incredibila l-a transformat in cea mai puternica obsesie atasata omenirii, reprezinta o tentatie enorma peste care este suprapus un filtru al constiintei starii de animal imanent.

E simplu: trebuie doar sa gasesti pe cineva care sa fie dispus sa treaca peste jena asta , care sa spuna „stii ce, da-o-n ma-sa de rusine, hai sa vedem cum facem treaba asta mai ergonomic.”

Publicat în Moral, Social | Lasă un comentariu

Short.

I imagine that there is a whole lot of people who would prefer the short version on life’s lessons, if they exist. In my opinion, it can all be summarized as: „on the road to succes, one needs only two things: the ability to learn truths, and the skill of expressing them clearly.”

It’s pretty exhaustive.

Publicat în English, Idei, Moral | 2 comentarii

Despre beneficii necastigate.

Daca e sa fim corecti, ar trebui sa ii compatimim sincer pe oamenii frumosi. Au din start sanse diminuate de a invata sa aprecieze adevaratele valori umane. Si nu e vina lor, au crescut primind cam tot ce isi doreau printr-un simplu zambet. Asta sigur iti da peste cap balanta morala. Au fost condamnati inca din leagan la „succes social”, cum ar putea sa inteleaga, de exemplu, paradigma modestiei, cand ea intra in contradictie cu mai tot ce primesc zilnic ca feed-back de la societatea inconjuratoare? E ca si cum te-ai apuca sa repari ceva ce merge bine, din punctul lor de vedere.

Nu le explica nimeni intr-un mod convingator ca dintre toate calitatile omenesti, frumusetea este aproape singura care se devalorizeaza in timp, deci orice investitie identificationala i-am atribui duce inevitabil catre depresie.

Si mai are un aspect extrem de oneros. Frumusetea fizica poarta, ca si bogatia, blestemul neincrederii: nu ai cum sa fii sigur niciodata daca cel de langa tine te apreciaza pe de-a-ntregul, sau doar pentru bucuria pe care i-o poti produce.

Publicat în Moral, Social | 4 comentarii

Joc de copii.

A incerca sa rationezi in afara orgoliului propriu este ca si cum ai invata o limba noua: trebuie sa uiti toate regulile alea de sintaxa, morfologie, conjugari si terminatii, si sa o iei de la capat, cu un puzzle nou si complex. Insa si beneficiile sunt recompensa cu asupra de masura.

Publicat în Idei, Moral | Lasă un comentariu

Hierofanie, tata.

Am probleme cu cateva silogisme religioase.

Isus a murit pentru a rascumpara pacatele omenirii.

In fata cui, de la cine? Adica Tatal Ceresc e atat de suparat pe noi incat isi trimite Fiul pe Pamant pentru a fi sniteluit bine, apoi omorat in chinuri, de nevinovat, ca sa zica „Bine, mi-a trecut supararea vesnic, de acum aveti liber la pacatuit!”…? Nu e o diatriba, ci o intrebare cat se poate de legitima.

Acum, realist vorbind, cat de incurcate sa fie si caile Domnului? Ce legatura poate fi intre cele doua? Vorba unui stand-up comedian al carui nume mi-a scapat de la bun inceput: „…I’m compassionate, I’ll hit myself in the foot with a shovel for your mortgage!…”

Publicat în Moral, Religie | 17 comentarii

Inefabil.

De cate ori ma gandesc la Ponta si la personalitatea lui oximoronica, mi-l imaginez posedat de ceva Tourette la sedinta de guvern: „Domnilor, dati-mi voie sa va propun acest PROIECT CRETIN de lege…”

Publicat în Social, Viata | Lasă un comentariu

Divergenta cognitiva 2.

Ne miram ca nu functioneaza democratia, cand insusi conceptul nostru despre iubire presupune culpa si in cazul ruperii „legamantului iubirii”, si in cel al infidelitatii. Ma intreb ce ar trebui sa faca un individ care se lamureste ca, din punctul lui/ei de vedere, relatia nu are viitor, ca sa nu fie etichetat/a ca tradator?

E cumva cam ce ne ofera administratia Romaniei, fara o alternativa simultan functionala si corecta legal, evident ca infloreste economia neagra.

Publicat în Moral, Social | Lasă un comentariu

Frantura de dialog.

„…stii ce tocmai am realizat? Ca toate falsele accesorii atribuite indeobste iubirii (gelozia, posesivitatea, pretentia implicita a loialitatii, etc.) au in comun un singur lucru: teama.

Frica.

Ne e frica cumva ca partenerul va dori sa plece in momentul in care o sa vada cine suntem cu adevarat, in timp. Si stim ca nu ne putem preface foarte mult ca suntem impecabili. De-aia incarcam a priori relatia cu garantii, legi nescrise, romantism, ca sa ne asiguram ca celalalt nu tipa si fuge cand ne dezbracam cu adevarat in fata lui.

 

…ar fi mult mai simplu doar sa ne antrenam sa devenim o persoana cumsecade, si atunci frica devine caduca, omul ala nu mai trebuie TINUT, sta singur pe langa casa oricata libertate i-ai da. Mai ales atunci.”

Publicat în Social | Lasă un comentariu

Despre responsabilitate.

… „The worst illiterate is the political illiterate, he doesn’t hear, doesn’t speak, nor participates in the political events. He doesn’t know that the cost of life, the price of the bean, of the fish, of the flour, of the rent, of the shoes and of the medicine, all depends on political decisions. The political illiterate is so stupid that he is proud and swells his chest saying he hates politics. The imbecile doesn’t know that from his political ignorance comes the prostitute, the abandoned child, and the worst thieves at all, the bad politician, corrupted and flunky of the national and multinational companies.”

– Bertolt Brecht.

Publicat în English, Moral | Lasă un comentariu

Goodwill hunting II.

…And to my daughter: „I want you to go experience everything, no matter how tiny or appalling the call that wakens your imagination. But I want you to do it the smart way.

If you are wise, nothing you’ll try can possibly harm you, it will merely make you wiser.”

Publicat în English, Moral | Lasă un comentariu